Alosa pontica (fam. Clupeidae)

SCRUMBIA DE DUNÃRE. Peste specific ponto-caspic, scrumbia de Dunãre este un clupeid valoros al Mãrii Negre. Are corpul comprimat lateral si carena bine dezvoltatã, elemente caracteristice în general scrumbiilor. Gura este mare, armatã cu dinti bine dezvoltati. Pleoapele sunt groase si adipoase. Scrumbia de Dunãre este un peste marin migrator care formeazã cârduri mari, în special în timpul reproducerii, când pãtrunde în fluvii. Migratia începe în martie, dar reproducerea are loc, de regula, în luna mai, desfãsurându-se în Dunãre la 500-900 km de la gurile fluviului. Dimensiunile la care ajunge sunt diferite. Asfel, unele exemplare ating 40 cm lungime si 500-800 g greutate, altele 22-30 cm lungime si 200-300 g greutate.

Primãvara, în timpul migratiei de reproducere, scrumbiile de Dunãre se îngrasa foarte mult, devenind mai rotunde. Dupa ce-si depun icrele, multe dintre ele mor, iar cele care se reîntorc în mare sunt foarte slabe. Masculii ajung la maturitate sexuala la vârsta de 2 ani, iar femelele la 3-4 ani, când depun 10 -150 mii de icre. Fiind semipelagice, icrele plutesc în apa si sunt antrenate de curent la gurile fluviului, unde eclozeazã. Puii ramin aici toatã vara. Uneori, când apele Dunãrii sunt mari, icrele sunt duse în balti si pe terenurile inundabile. Aici rãmân si puii, scurgându-se odatã cu apele de inundatie, vara sau toamna.

Alosa caspia nordmanni (fam.Clupeidae)

RIZEAFCA. Relict ponto-caspic, rizeafca este cea mai micã specie dintre scrumbiile de Dunãre. Ea nu depãseste 20 cm si  50 g. Are corpul relativ mai înalt si mai comprimat lateral decât celelalte scrumbii albe. Ochii sunt relativ mari, iar dintii putin dezvoltati. Specie migratoare, intra  primãvara de timpuriu în Dunãre si în lacul Razelm, unde se hrãneste si se reproduce. Spre toamna se retrage în mare, migrând în cârduri, mai întii adultii si apoi puii. Pânã la vârsta de 3 ani se hrãneste cu larve de insecte si cu crustacee mici. Mai tirziu devine rãpitoare, atacând hamsiile, guvizii, obletii etc. In timpul migratiei de primãvara pentru reproducere, rizeafca nu se îngrasa ca scrumbia de Dunãre. Maturitatea sexuala apare la masculi dupã ce împlinesc 2 ani, când au lungimea de 12 cm, iar femelele la 3 ani, când mãsoarã 15 cm. Exemplarele tinere de scrumbii de Dunãre se confunda adesea cu rizeafca, fiind pescuite si înregistrate ca atare.

Huso huso (fam. Acipenseridae)

MORUNUL este cel mai valoros peste al apelor noastre. El este considerat nu numai sturionul cel mai de pret, ci si gigantul pestilor din Marea Neagrã, întrucât s-au pescuit exemplare de 1 500 kg greutate si 9 m lungime. Acest adevarat urias al apelor are corpul ca un trunchi gros, alungit spre cele douã extremitati. Capul lui este mic în raport cu corpul. Spre deosebire de ceilalti sturioni, botul morunului este scurt si moale. La exemplarele tinere, el are forma triunghiulara, este ascutit la virf si acoperit cu scuturi tari, care nu cresc. La exemplarele mai vârstnice aceste scuturi se îngroapa în piele, încât botul devine moale. De altfel, fenomenul de îngropare a scuturilor în piele pe mãsura înaintãrii în vârstã se petrece pe tot corpul morunului. Asa se explicã de ce exemplarele vârstnice au

pielea lipsita de scuturi. La exemplarele tinere se observa 11-14 scuturi dorsale, 41-52 de scuturi laterale si 9-12 scuturi ventrale. Culoarea corpului este, în general, cenusie, iar cea a abdomenului, alba. Exemplarele pescuite în mare au o culoare mai închisa, aproape neagra. Dacã unele exemplare ajung la dimensiuni mari si greutati apreciabile, exemplarele pescuite obisnuit în fata gurilor Dunãrii mãsoarã doar 2-2,5 m si cântãresc 40-80 kg. Morunul face parte din grupa pestilor longevivi. Astfel, exemplarele de 1000 kg au aproximativ 75 de ani. Maturitatea sexuala a morunului apare la vârsta de 15-18 ani la mascul si 16-21 de ani la femelã. O femelã de 100 kg, în vârstã de circa 20-25 de ani, poate depune 8 mil. de icre. Icrele de morun sunt mai mari decât ale celorlalti sturioni, având diametrul de 2,5-3 mm si culoarea cenusie.

Acipenser guldenstaendti (fam. Acipenseridae)

NISETRUL. In familia sturionilor, nisetrul ocupa, dupã morun, un loc important, datorita valorii sale economice.Corpul, îngrosat în partea din fatã si îngust spre coada, este acoperit de 5-19 placi dorsale, 28-50 de placi laterale si 6-14 placi ventrale. De asemenea, printre cele cinci rânduri de scuturi puternice de pe corp, se afla mici placute stelate, dispuse tot în siruri. Botul este scurt, rotunjit si lat. Coloritul este, de obicei, galben-cenusiu. La exemplarele pescuite în mare coloritul este închis, în timp ce nisetrul din Dunãre are o culoare galbuie. Obisnuit, atinge lungimea de 80-120 cm si greutatea de 12-15 kg, pescuindu-se însã uneori si exemplare de 1,5-2 m lungime, care cântãresc 25-60 kg. Maturitatea sexuala apare la 8-14 ani la mascul si la 10-20 de ani la femelã. Nisetrul trãieste pânã la 45 de ani. Peste marin migrator, nisetrul se

reproduce în fluvii, unde se deplaseazã primãvara, în martie-mai. mai. O femelã de 15 kg depune pânã la 1 mil. de icre de culoare cenusie-negricioasã. In Dunãre urca pânã dincolo de Portile de Fier. Puii de nisetru vietuiesc în Dunãre pânã în iunie-iulie, când coboarã în mare, unde ramin în fata gurilor fluviului pânã ce ating vârsta de 2-3 ani. Dupa aceasta perioada se retrag la adâncime. Hrana puilor de nisetru în Dunãre o constituie crustaceele si larvele de chironomide, iar în apele mãrii consuma de preferintã crustacee si polichete. Rareori manâncã peste, si anume guvizi. De aceea, nisetrul se aglomereazã în zonele cu midii. Pe lângã migratia de reproducere de primãvara, nisetrul întreprinde migratii si toamna (august-septembrie). Exemplarele care migreazã vara si toamna ramin în fluvii pânã în primãvara urmãtoare, când se reproduc. Rezultã deci cã reproducerea nu se face în fiecare an, ci la doi sau chiar la trei ani.

Acipenser stellatus (fam. Acipenseridae)

PÃSTRUGA. Dintre toti sturionii, pastruga are talia cea mai zveltã si mai elegantã. Ca si ceilalti sturioni, are corpul acoperit cu cinci siruri de placi osoase, care formeazã scuturi rânduite astfel: 9-16 dorsale, 26-43 laterale, 9-14 ventrale. Botul este lung si lãtit. Coloratia corpului variazã dupã mediul în care trãieste, exemplarele pescuite în mare având o culoare aproape neagra, iar cele din Dunãre o culoare cenusie închisa. Lungimea maxima la care poate ajunge este de 214 cm, iar greutatea de 68 kg, exemplarele obisnuite masurând 80-100 cm si cântãrind 5-8 kg. Peste marin migrator, pastruga trãieste în Marea Neagrã, Marea de Azov si Marea Caspica. Exemplare izolate pãtrund în Adriatica. Maturitatea sexuala apare la vârsta de 3-7 ani. Pentru reproducere migreazã în fluvii. La noi, în Dunãre, unele exemplare ajung pânã dincolo de Portile de

Fier. De regula, zonele unde se înmulteste pastruga sunt cuprinse între Giurgiu si Braila. Femela depune pânã la 400 mii de icre de culoare neagra. In Dunãre, puii se hrãnesc cu larve de chironomide, iar în mare cu crustacee (gamaride si miside). Pastrugile  vârstnice se hrãnesc cu moluste mici si cu pesti, mai ales guvizi.

Acipenser nudiventris (fam. Acipenseridae)

VIZA. Aceasta specie de sturion trãieste în partea îndulcitã a mãrilor Neagrã, de Azov, Aral si Caspicã si în fluviile si râurile care se varsa în ele. Viza are botul triunghiular, ascutit si tare în tot timpul vietii. Spre deosebire de ceilalti sturioni, buza de jos este întrerupta la mijloc. Mustatile sunt prevãzute cu franjuri mici. Primul scut dorsal este mare si puternic. Pe corp are 11-16 scuturi dorsale, 52-74 laterale si 11-17 ventrale. Viza ajunge pânã la 2 m lungime si 50 kg greutate. Exemplarele pescuite în Dunãre cântãresc de obicei, 8-10 kg, având lungimea de 80-100 cm. Maturitatea sexuala apare la vârsta de 3-7 ani la masculi si la 5-10 ani la femele. O viza de 10 kg depune pe fundul nisipos pânã la 500 mii de icre.