Scobar.jpg (3723 bytes)

Chondostroma nasus

SCOBARUL (cârmaci, podete, podut, poduscă, scobău, târnic, mate negre). Se întâlneste în aproape toate apele de ses si de deal, populând Dunărea, Siretul, Prutul, Muresul, Oltul, Crisurile, Cibinul, Târnavele.

Îi plac atât râurile repezi, cât si cele domoale, cu albie nisipoasă. Evită apele stătătoare, mâloase. Toamna si iarna trage la ape linistite, lăsându-se la fund.

Este un peste cu trupul svelt, prelung, usor comprimat lateral.

Pe spate este sur-închis sau verde-cenusiu. Lateral si pe burtă, este argintiu. Are bot lunguiet, cu nas proeminent, gura sub bot, ca o tăietură dreptunghiulară. Linia laterală, de la cap la coadă, este foarte pronuntată. Cu exceptia înotătoarei dorsale, care este cenusie, celelalte aripioare sunt galbene sau rosu-aprins.

De obicei are 20-30 cm si 100-150 g, dar poate atinge si 40 cm si 1,5 kg.

Reproducerea are loc în aprilie si mai, când se adună în cârduri mari.

Nefiind atât de banuitor ca alti pesti, prinderea cu undita este destul de usoară. Perioada optimă de pescuit este iunie-octombrie. Se pescuieste la plută, în locuri cu apă adâncă de 1-2 m, care trece peste prundisurile, ochiurile si vâltorile din marginea suvoiului, pe sub maluri înalte.

Deoarece e un peste de fund, momeala se lasă până la cel mult un lat de palmă de fundul apei. Momirea se face cu râme, viermusi, larve de muscă. Are gura mică, de aceea cârligele vor fi si ele mici. Un fir de 20-24/100 rezista oricărui scobar. Înteparea se va face numai după ce pluta s-a scufundat cu totul. Odată ce apucă momeala, scobarul nu o mai lasă din gură.