PESCUIT la PLUTĂ. Constituie scoala pescarului. Este caracteristic pescuitului stationar în ape linistite, dar se practică intens si în apele curgătoare. Elementul definitoriu al acestei metode este prezenta plutei în linia de pescuit.
Tehnica elementară este relativ simplă iar numărul de miscări executate este redus. După ce s-a ales locul sau după ce s-a ajuns în locul momit anterior, momeala se cufundă în apă la adâncimea dorită si se asteaptă... Din când în când, pescarul scoate undita din apă si controlează momeala, o schimbă dacă este nevoie, apoi o cufundă în acelasi loc sau mai departe... Din când în când, se mai mută din loc în loc, dar în general umblă putin...
Undita trebuie să fie bine proportionată. Nu are nici un rost să se pescuiască cu o vargă rigidă si cu un fir prea subtire (sau invers), după cum un plumb prea greu va face pluta neutilizabilă, trăgând-o la fund. La pescuitul clasic, este nevoie de:
Potrivirea plutei se face în functie de locul în care evoluează pestii căutati (la fundul apei, între ape sau la suprafată). În principiu, la pestii pelagici momeala se potriveste mai aproape de suprafată, iar la pestii bentonici momeala se potriveste mai aproape de fund. Deoarece albia apei nu este egală iar curentul poate duce momeala mai încet sau mai repede, înăltând-o sau coborând-o, aceasta îsi schimba pozitia. Din acest motiv, pescarul poate să aibă surprize, adică să prindă în acelasi loc diferite specii de pesti. Când momeala ajunge la suprafată, poate prinde clean sau răpitori, iar la fund va atrage mreana, crapul, linul, etc.
Aruncarea se face de obicei printr-o pendulare înainte si inapoi a firului, coborând varga numai atunci când momeala a ajuns deasupra locului unde trebuie să cadă. Pentru pestii răpitori (stiucă), lansarea trebuie să fie ceva mai lungă, fără să se asemene cu cea de la pescuitul lansat, sau cea de la pescuitul cu muste artificiale.
În apele curgătoare, undita se va arunca ceva mai sus de locul vizat, astfel încât momeala să aibă timp să coboare, atât cât îi îngăduie pluta. Apoi pluta, care se duce încet la vale, se conduce până când struna nu mai ramâne atârnata perpendicular, ci este trasă de curent. Atunci se ridică undita si se repetă miscarea. Inainte de a o ridica, se smuceste usor din vargă, simulând înteparea, caci este posibil ca în acel moment să fie peste care a muscat usor momeala, fără să sensibilizeze pluta.
Înteparea pestelui se face cu oarecare întârziere, lăsând timp acestuia să prindă bine momeala, apoi se va răspunde scurt, dar nu brutal. În general, înteparea se face numai atunci când pluta se scufundă complet sau când este trasă în mod cert de peste pe luciul apei.
Metoda de pescuit la plută îsi are etapele ei, gradele ei de perfectionare, ducând la o adevărată maiestrie în final. Aproape toti pestii nerăpitori, dar si pestii răpitori, se pot prinde cu undita cu plută.
Uneltele mai fine si mai variate de astazi, materialele perfectionate, au creat si posibilitatea perfectionarii acestui stil de pescuit, solicitând si mai multă pricepere din partea pescarului amator. Au apărut astfel tehnici speciale de pescuit cu pluta, care necesită materiale speciale, cunostinte speciale, iar uneori conditii speciale, care sunt descrise la capitolul tehnici speciale din prezenta documentatie, cum ar fi:
.