PLUMBUL. În toate metodele de pescuit în care pestele se cautã aproape de fundul albiei, momeala trebuie sã fie îngreunatã pentru ca sã se scufunde. În general, greutatea se confectioneazã din plumb si se aplicã pe strunã. Ea nu se va întrebuinta la pescuitul între ape sau la suprafatã, unde se folosesc ca momeli mustele artificiale sau insectele.

Mãrimea plumbului diferã dupã:

• metoda de pescuit;
• greutatea momelii;
• forta curentului de apã.

Forma plumbilor diferã de asemenea. Important este ca plumbul sã nu se agate de rãdãcini, pietre, etc. Cel mai obisnuit este plumbul de formã sfericã, de la alicele mici, cu diametrul de 2 mm, pânã la posurile de 1 cm. Alicele se fixeazã de obicei pe strunã la o distantã de aproximativ 30 cm deasupra momelii. Fixarea se poate face în douã moduri:

• alicele crãpate se pun pe fir si se strâng cu clestele; aceastã modalitate de prindere poate vãtãma struna;
• alicele gãurite, culisante, se fixeazã pe strunã printr-un nod sau un opritor.

Dar plumbul rotund se agatã si cel mai usor. Mai bun este cel în formã de olivã, perforat în lung, sau construit din placã, care are avantajul cã se monteazã/demonteazã foarte usor.

La pescuitul usor cu pluta, mai ales în apele stãtãtoare, este bine sã se fixeze pe strunã mai multi plumbi, la distante egale, asezând spre cârlig pe cei mai mici si spre plutã pe cei mai mari (lestare gradualã). Englezii au inventat si un sistem de notare a plumbilor, si anume:

În cazul pescuitului lansat, unde câteodatã lingura trebuie lestatã pentru a putea fi aruncatã mai departe, se folosesc plumbi excentrici cu vârtejuri la capete.

Mai nou au aparut  plumbii acoperiti cu plastic, aceasta din douã motive:

• ecologic - plumbul este foarte toxic;
• plasticul poate fi colorat în functie de mediul în care se pescuieste, astfel plumbii pot fi negri sau maro, ca malul, nisipul, diferite pietre si chiar scoici...