PLUTE. Atunci când cineva dispune de o vargã si vrea sã o doteze cu o linie nouã, primul lucru la care se gândeste este ce fir sã ia, dacã acesta rezistã la solicitãrile capturilor pe care si le doreste; apoi urmeazã cârligul: cât de mic sã fie, ce culoare, etc. Cel mai adesea, pe ultimul plan este lãsata pluta si apoi plumbii. Numai cã sunt situatii când reusita unei partide este hotãrâtã chiar de acest ultim element, pluta, care are rolul de semnalizator care avertizeazã, mai mult sau mai putin eficient, cã pestii atacã momeala.

Materiale. În functie de pretentiile de naturã esteticã sau functionalã, pluta poate fi realizata din materiale primare (vârf de cocean de porumb,  panã de gascã, pãun, etc.) sau materiale compozite (lemn de esentã specialã - balsa, plutã - sau plastic). Partea din plutã care rãmâne deasupra luciului apei se numeste antenã. În functie de distanta la care se  pescuieste si de acuitatea vizualã a pescarului, antenele plutelor pot fi viu colorate, asa încât sã existe un contrast suficient între culoarea apei si culoarea antenei. Când distanta este mai mare, antenele pot fi prevãzute în vârf cu o bobitã viu coloratã, realizatã din polistiren expandat sau plastic.

Fenomenul fizic care stã la bazã proiectarii plutelor are la bazã legea lui Arhimede. În timpul pescuitului, pluta este supusa actiunii a douã forte importante (vezi imaginea din dreapta): Greutatea ansamblului plutã-fir-ac-momeala-plumbi de lestare (G); Forta arhimedicã (A) care actioneazã asupra plutei. O plutã rapidã este caracterizatã de o fortã arhimedicã mare, ceea ce presupune cã la scufundare pestele trebuie sã tragã serios de momealã. Dacã pestele este rãpitor atunci totul este în regulã, acestia fiind mai agresivi; dacã însã este pasnic, este foarte probabil sã se sperie de rezistenta ridicatã opusa de plutã si sã lase imediat momeala.

Forme de plute. Calcul matematic aratã cã forma idealã a plutei este cea a picãturii de apã aflate în cãdere, prevazutã cu o antenã suplã - vezi figura din stânga, de mai jos. O formã deosebit de eficientã este si aceea a unui elipsoid de rotatie cu raport mare între cele douã axe ale sectiunii longitudiale (figura de mai sus).

Picatura

Morcov

Panã

Pentru pestele rãpitor agresiv aceste recomandãri nu mai sunt valabile. Din contrã, pluta se poate folosi în pozitie inversã picaturii de apã, cu semisfera deasupra (tip morcov sau stick). Plute speciale de acest tip sunt cele folosite în tehnica de pescuit numitã Bolognese. Pentru pescuitul fin sunt întrebuintate forme de plutã mult alungite (tip panã, se pot construi din panã de gascã, pãun, etc.). Cele mai moderne plute de acest gen sunt plutele Waggler folosite la pescuitul prin metoda Sheffield, sau match.

Echilibrarea plutei. Se realizeazã cu ajutorul unor bilute de plumb, fixate pe fir la cca 5-10 mm deasupra cârligului. Pentru cazul pestilor pasnici, se vor adãuga bilute pânã când corpul plutei va fi scufundat în proportie de cca 85-90%. O astfel de plutã va avea o vitezã de reactie suficient de bunã si nu va deranja pestele în timpul atacului. Modul de lestare nu este chiar întâmplãtor. Atunci când se pescuieste pe fundul apei, pestele are tendinta sã ia momeala si sã urce spre suprafatã. Se spune cã "a pus-o pe lat". În acest caz, pestele ridicã spre suprafatã plumbii, lãsând pluta fãrã contra-greutate. Dacã plumbii sunt mai grei, unele specii de pesti de talie micã ar putea simti greutatea lor si deseori ar putea lãsa momeala si pleca. Pentru a atenua acest soc se recomandã o lestare gradualã, în 2-3 trepte, ca în fig. alãturatã. Astfel, imediat lângã cârlig se pune un singur plumb, mai usor. Urmeazã treapta a doua, la 3 cm, când se mai adaugã înca 1-2 plumbi si ultima treaptã, cea mai de sus, unde se pune si restul plumbilor.

Este o plutã folositã în apele cu un curent rapid, în râurile mari (Olt, Mures, Siret, Prut) si Dunãre. În astfel de ape, oricât de greu ar fi plumbajul liniei, aceasta nu reuseste, datorita curentului, sã evolueze pe verticala. Stratul de apã de la suprafatã curge mai repede, uneori ajutat si de vânt, pe când cel din profunzime curge mai încet, oprit de obstacolele de pe fundul apei. În aceste conditii, o plutã normalã nu poate sã stea decât inclinatã, afectând sensibilitatea liniei. Se poate trece peste acest inconvenient al inclinarii plutei si implicit creste sensibilitatea monturii, prin folosirea unei plute oblice. De fapt, la aceasta plutã numai chila este montatã oblic fatã de axul plutei, corpul acesteia si antena ramânând verticale. O altã modificare a acestei plute este corpul, extrem de aplatizat (3 mm grosime pentru o lãtime de 4-5 cm), pentru a fi cât mai hidrodinamic si a opune o rezistentã cât mai micã.

Pluta Waggler (de Sheffield). Aceastã plutã se fixeazã pe fir într-un singur loc (recomandat prin intermediul nodurilor opritoare si a unei agrafe foarte mici, cu vârtej). Acest fapt, precum si lungimea neobisnuitã a plutei (20-40 cm) ajutã la scufundarea firului dintre vârful lansetei si plutã, sustrãgãnd astfel momeala de sub actiunea vântului. Corpul este de regulã construit din panã de pãun, lemn de balsa. Poate sã aibã antenã, precum si un bulb în partea inferioarã, care ajutã la coborârea centrului de greutate si implicit la sustragerea plutei de la actiunea valurilor si vântului. Tot pentru acest lucru, precum si pentru a lansa cât mai departe, pluta poate avea din constructie un lest în partea inferioarã. Plutele se fixeazã prin sistemul fix, pânã la adâncimi care nu depãsesc 80% din lungimea lansetei, sau culisant pentru adâncimi mari.

Sunt utilizate în special la pescuitul de concurs, permitând lanseuri foarte lungi (25-45 m) si o explorare a celor mai adânci bãlti, practic nefiind influente de vânt sau de valuri, având o sensibilitate si o vizibilitate sporitã. Plutele lestate, sunt marcate cu douã cifre (ex. 4+2 g). Prima cifra reprezintã cantitatea de plumb înglobatã în plutã iar cea de a doua reprezintã cantitatea de plumb care poate fi adaugatã pentru echilibrarea plutei.

Existã mai multe modele de plute de sheffield pe care pescarul le utilizeazã în functie de factorii mediului:

• Straight Waggler - tipul clasic pentru ape curgãtoare, nu e influentatã de vânt, în functie de greutatea plutei se poate pescui la distante foarte lungi.
• Insert Waggler - idealã pentru ape stãtãtoare sau slab curgãtoare

• Bodied Waggler - permite aruncãri foarte lungi datoritã greutatii relativ mari. Are o mare stabilitate datoritã corpului îngrosat din partea inferioarã. Slab influentatã de vânt si de valurile ce se formeazã pe suprafata lacului.        

• Windbeaters - plutã de lac, extrem de sensibilã, neinfluentatã de vânt si valuri, permite lansãri lungi, fiind vizibilã de la mare distantã.