• Avantaje:
  • este ieftin, usor de procurat, cu fiabilitate din ce în ce mai bunã;
  • umple bine mulineta, dã sigurantã lanseului;
  • rezistentã acceptabilã, elasticitate ridicatã, ceea ce-l face un bun amortizor în cazul lansãrilor ratate;
  • utilizabil la toate tipurile de inele.
• Dezavantaje:
  • rezistenta la frecare este limitatã;
  • la distante mari elasticitatea dãuneazã considerabil, uneori facând întepãturile ineficace;
  • suportã destul de rãu ultravioletele;
  • uneori, aceste dezavantaje impun schimbarea firului cel putin anual.

• Avantaje:
  • rezistenta este de circa 3 ori mai mare decât la nylon (de cinci ori la nod), la diametre egale;
  • rezistenta la uzurã este foarte bunã;
  • durata de viatã ridicatã (poate fi schimbat si la 3 ani);
  • coeficient de întindere aproape nul, fiind extrem de eficient la întepat, chiar la distante foarte mari.
• Dezavantaje:
  • asezarea pe tambur lasã de dorit iar alunecarea pe inele este redusã, fiind necesare inele foarte dure (SIC, Gold Cement);
  • rigiditatea firului nu iartã lansãrile ratate;
  • pretul este foarte ridicat.

Tinând cont de avantajele si dezavantajele enumerate mai sus, de cele mai multe ori se preferã linia din nylon de calitate si forfacul din fir textil. Aceastã combinatie este foarte eficientã la pescuitul pestilor mari.

Alegerea firelor se face în functie de:

• Grosime. Întotdeauna se urmãreste utilizarea firului cu grosime minimã pentru categoria la care se pescuieste. Un fir prea gros asigurã o sigurantã maritã, dar frecventa muscãturilor e mai scãzutã.
• Rezistentã la tractiune (la nod)
• Culoare. Se alege în functie de limpezimea apei, sau se aleg culori combinate (fire Tiger).
• Lansetele si mulinetele folosite.
• Locul si metoda folositã pentru pescuit: la plutã, la plumb, la wobbler sau twister. În functie de toate acestea, firele pot fi de la 0,12 pânã la 0,50.

Încercarea firelor.

• Firul se incearcã pe nod pescãresc, nu de croitorie;
• Nodul nu se strânge fãrã a fi udat (firele rezistã numai ude);
• Când se trage de un fir, se lasa mãcar 70-80 cm lungime de probã, altfel e nesemnificativ;
• Verificarea elasticitatii: se scoate un metru de fir de pe rolã si se lasa sã cadã, verificând dacã face bucle sau se întinde;
• Nu se trage de fir pentru a încerca sã se rupã, nu se trage pe unghie sau printre dinti, nu se trage de fir brutal.

Firul pentru pescuit cu muscã. Acest fir este diferit cu mult fatã de cel obisnuit. Este cu mult mai gros si are, de obicei, culori foarte vii, care îl fac vizibil de la distante mari. Materialul din care este fabricat este compus din polimeri de înalta calitate, care au proprietãti speciale. Un fir de muscã are lungimea clasica de 30 yarzi,  aproximativ 27 de metri. Firul de muscã este, de asemenea, împãrtit în clase AFTM. Clasele se calculeazã în functie de greutatea primilor 9,14 metri din lungimea firului (primii 10 yarzi), lungime consideratã ca fiind cea mai folositã în pescuitul cu musca artificialã. La o lansetã de clasa 5, spre exemplu, se pot folosi douã fire, unul de clasa 4 si unul de clasa 6. Cel de clasã mai micã va fi folosit când trebuie fãcute lansãri mai lungi, iar celãlalt când distanta de lansare este mai mica de 10 metri. În general, firul se alege cu o clasã mai mic decât lanseta.

Dupã formã, firele se împart în:

• dublu-conice, notate DT. Acestea mai sunt numite si coadã de sobolan, fiind subtiate la cele douã capete. Se preteazã pentru un pescuit fin, fiindcã se aseazã lin pe apã si permit lanseuri destul de lungi. Acest tip de fir este cel mai folosit de muscari.
• weight forward notate WF. Aceste fire au centrul de greutate spre vârf, drept urmare se preteazã pentru un pescuit în care se lanseazã la distante apreciabile, cum ar fi pe lacuri.
• level, notate cu L. Aceste fire au sectiunea uniformã (egalã pe toata lungimea firului).

Dupã flotabilitate, firele sunt:

• floating - fire plutitoare, notate F;
• sinking - fire scufundãtoare, notate S;
• floating-sinking - fire intermediare, care trebuie unse cu unsori speciale pentru a pluti. Dacã nu sunt unse, aceste fire se scufundã. Sunt notate de regula cu I sau FS.

Astfel un fir "DT F" este un fir în coadã de sobolan (dublu conic), plutitor.