Logistica

VARGA. Constituie "prelungirea" mâinii pescarului. Ea poate fi alcatuitã dintr-o singura bucatã dar, în general, este construitã din mai multe bucãti, pentru a fi mai usor de transportat.

Vergile trebuie sã fie usoare, rezistente si elastice. În general, sunt alcãtuite din mai multe pãrti, uzual din 2-3. Pãrtile dinspre coadã sunt mai groase si mai rigide, pe când cele dinspre vârf sunt mai subtiri si mai elastice.

Materialele din care sunt construite vergile variazã de la cele mai simple la cele mai moderne:

Lemn
- alun, frasin, artar, jugastru, pentru partea din spate;
- corn, sânger, liliac pentru partea din fatã (vârf, smicea);
Bambus
- natural, alb sau negru, ultimul mai rezistent si mai elastic.
- construit, alcatuit din 6 fâsii de trestie cu sectiune triunghiularã, formând, alaturate, o sectiune hexagonalã. Lipite si uscate, având din loc în loc legãturi de mãtase, formeazã un bambus solid, din care s-a înlãturat golul. Vergile din bambus construit sunt excelente la pescuit cu muscã.
Fibra de sticlã a tras granita între materialele naturale si cele sintetice. Este relativ ieftinã si foarte rezistentã.
Fibra de carbon (Grafit). O diferentã esentialã, pe lângã greutatea mai micã decât a celorlalte materiale, este diferenta de grosime a elementilor de bazã. În bãtaia vântului, aerodinamismul vergii de carbon îsi dovedeste marele avantaj: lanseuri usoare si întepãturi sigure. Diferenta de greutate face din pescuit o activitate comodã chiar timp de mai multe ore. Rigiditatea obtinutã prin utilizarea fibrei de carbon asigurã întepãri bune chiar si la trãsãturi frecvente, fiind recomandatã la pescuitul cu pluta.

Lungimea vergii variazã în functie de tipul (tehnica) de pescuit practicat:

pescuit cu nãluci: 1,50-2,40 m
pescuit cu muscã artificialã: 2,40-3,10 m
pescuit stationar: 3,10-4,50 m
pescuit "pipãit": 4,50-7 m

Pe vargã sunt montate inele, la intervale egale sau logaritmic, functie de repartizarea fortei de tractiune. Inelul din vârf, care suportã cea mai mare tractiune, trebuie sã fie dintr-un material dur (agat, sticlã slefuitã, portelan, otel cromat, mai nou carburã de siliciu - SIC), ca sã previnã uzarea sforii prin frecare. Neutilizarea inelelor de calitate face inutilã folosirea celei mai bune vergi.

Pe vargã se poate monta, dacã nu e prevãzut din fabricatie, dispozitivul pentru prinderea mulinetei, numit portmulinetã.

Pãrtile unei vergi intrã una în alta - ca la vergile telescopice - sau se îmbinã prin mufare - ca la lansete, denumite astfel dupã tipul de pescuit (lansat) la care sunt folosite.

LANSETELE.

Sunt, de regulã, formate din 2-3 elemente, având avantaje privind uzura redusã la mufãri si mai ales curba dupã care lucreazã.

Lansetele se caracterizeazã prin douã elemente: actiune si putere. Alãturi de acestea, o mare importantã o au lungimea si rigiditatea.

Actiunea lansetei. Aplicând o fortã uniformã pe vârful lansetei, aceasta se stabilizeazã într-o anumita formã, care se numeste actiunea lansetei. Actiunea nu trebuie confundatã cu rigiditatea: douã lansete cu actiune asemãnãtoare pot sã difere în rigiditate.

Actiunea poate fi:

De vârf (A) - actiune rapidã - specificã în general pestilor mari si lansetelor care au vârful ca cea mai flexibilã parte, asigurând astfel o întepare rapidã;
Mijocie (B) - actiune semirapidã;
Parabolica (C) - caracteristicã lansetelor pentru pescuitul cu muscã artificialã;
Lentã(D).

În unele cazuri literele A,B,C si D sunt înlocuite prin cifre în intervalul 1,5-5.

Pentru pescuitul cu pluta, lansetele folosite sunt cu actiune de vârf (A) si actiune parabolica (C). Cele mai frecvente sunt lansetele sheffield din trei bucati, având actiune parabolicã, cu rigiditatea în scãdere dinspre vârf. O lansetã astfel construitã este foarte eficace la trãsãturi frecvente si are vârful suficient de rigid chiar si pentru lanseuri cu monturi mai grele, fiind indicatã pentru pescuitul tuturor speciilor de pesti pasnici. Folosind o plutã waggler corespunzãtoare lansetei descrise mai sus, se poate pescui, la distantã mica, fãrã sã se rupã gura exemplarelor tinere de plãticã sau babuscã.

Lansetele de actiune A au vârful ca cea mai flexibila parte a lansetei asigurând astfel o întepare rapidã, recomandându-se totodatã folosirea lor în combinatie cu plute mici si lungi. Lansetele rigide usureazã înteparea la babuscã si clean în conditii de trãsãturi frecvente. Vârful foarte subtire face posibilã folosirea unui fir foarte subtire (0,08) si a cârligelor nr.24-26. Lansetele de actiune A sunt folosite de foarte multi pescari dar mare atentie la pestii cu gura foarte sensibilã, cum e plãtica.

Puterea este, de regula, determinatã cu relatia: P = g_max x 10, unde g_max - reprezintã masa maximã a plumbului, în grame (exemplu: lanseta A 10-30 - lansetã cu actiune rapidã, greutatea maximã a plumbului lansat între 10-30 grame). Dacã se alege o greutate mult mai micã, lansãrile vor fi scurte si imprecise; dacã se depãseste sarcina recomandatã, la lansare este posibilã ruperea lansetei. De remarcat cã puterea are alt sens decât în mecanicã.

Pe bazã puterii se poate alege firul corespunzator. Astfel, rezistenta firului trebuie sã fie de max. 7 ori puterea vergii. Dacã, de exemplu, o lansetã are puterea 300 g (deci 10-30 g greutatea plumbului, înscrisã pe ea) firul optim este de maxim 2-3 kg. Un fir mai gros poate pune în pericol varga. Atentie, rezistenta firului se considerã la nod, deci se va alege un fir de circa 5 kg rezistentã (mentionatã de producator) pe un tronson de 1 m fãrã nod. Lungimea lansetei este si ea importantã prin distanta la care se lanseazã, determinând capacitatea lansetei de a absorbi socul provocat de pestii mari. La pescuitul pestilor mari, pentru a reduce efortul pescarului, se recomandã lansete de minim 2.7 m cu mâner lung (pentru douã mâini). Combinând actiunea, puterea si lungimea lansetei se poate pescui fãrã riscuri, cu efort minim si satisfactii depline.

Dupa putere, lansetele se împart în urmãtoarele tipuri (valorile mentionate sunt orientative):

lite - usoare ( 2-7 g)
medium-lite - mediu usoare ( 7-15 g)
medium - medii (15-40 g)
medium-heavy - mediu grele (40-80 g)
heavy - grele (80-200 g)

Unele lansete pentru pescuitul cu nãluci (zise de casting) au ca specific un pinten pe scaunul mulinetei care, la lansare, se agatã cu degetul arãtãtor, obtinânduse astfel o mai bunã stabilitate a lansetei în manã.

Lungimea vergii este un element foarte important. Ea variazã în raport cu distanta fatã de locul momit si adâncimea apei. Prin folosirea unei lansete de 4,2 sau 4,5 m se obtine un control mai sigur al pestelui în timpul drill-ului, chiar si în vegetatia deasã, dar de cele mai multe ori se poate folosi si o lansetã de 3,9 m cu care se poate opera si în conditii speciale de mediu (tufisuri, crengi, copaci).

Varga idealã trebuie sã treaca cele trei probe de bazã, lansarea, întepare si scoaterea pestelui. În cele ce urmeazã, câteva sfaturi pentru alegerea vergii corespunzãtoare. În functie de conditiile si tehnica de pescuit, se recomandã utilizarea urmãtoarelor vergi:

pentru pescuitul usor, în locuri cu stuf si multe crengi este de preferat o unditã telescopicã de 5-7 m;

pentru pescuitul mediu pe râuri, în bãlti sau pe Dunãre: lansetã de 3,50-4,50 m cu actiune de 30-60 g;

pentru pescuitul greu, la plumb, în lacuri, Dunãre si Mare: lanseta de 4 m cu actiune 100 - 120 g;

pentru somn, stiuca: lanseta de 4,50-5,40 m cu actiune de 200-450 g;

pentru pescuitul cu nãluci: lanseta de 2,10-2,40 cu actiune de maxim 50 g.

CÂTEVA TIPURI DE LANSETE SPECIALIZATE.

Lanseta pentru crap, din 3 elemente îmbinate prin mufare:

Lanseta_crap.jpg (7364 bytes)

Lanseta de muscã. Este un pic mai deosebitã fata de celelalte lansete.

Are suportul de mulineta plasat în coadã si inelele mici. Lansetele si sculele de muscã sunt împãrtite în clase AFTM (Association of Fishing Tackle Manufacturers), mergând de la clasa 1 la 12, ultima fiind cea mai "grea", bunã pentru amatorii de somon.

Pentru conditiile de la noi, cea mai potrivitã clasã este 4-5 (când este vorba de un pescuit de mare finete; dacã nu, clasa 6 e perfectã).

Cu cât are mai mult carbon în blanc, lanseta este mai usoarã, mai nervoasã, dar si mai sensibilã, potrivitã pentru pescuitul cu muste uscate. Dacã are prea putin, este prea moale, potrivitã mai ales pentru pescuitul cu muscã udã. Cât priveste inelele, acestea au o formã specialã, pentru ca firul sã alunece cât mai liber prin ele. Se recomandã ca inelul de pornire, care este primul de lângã mulinetã, sã fie unul din carbura e siliciu (SIC), pentru cã acesta este cel mai expus frecarii cu firul, si deci cel care se uzeazã cel mai repede. Lansetele de muscã sunt, de regula, din douã sau trei bucati. La lansetele de calitate, mânerul este fabricat din plutã, fapt ce le confera o prizã mai bunã si un aspect mai plãcut.

ÎNTRETINEREA vergilor. Pentru a diminua deteriorãrile datorate uzurii si pentru a asigura folosirea îndelungatã a unei vergi, cu sau fãrã inele, aceasta necesitã câteva operatiuni simple de întretinere.

În momentul incheierii unei partide de pescuit, varga se sterge cu o cârpa moale, usor umezitã, de toate depunerile de praf, nisip, noroi, particule abrazive care, neîndepartate, ar zgâria suprafetele de îmbinare în momentul culisãrii tronsoanelor
Curãtarea inelelor - este o operatiune care se poate realiza si acasã sau la locul de pescuit. Acestea se curãtã cu o solutie de apã cu sampon, iar apoi se sterg cu o cârpã uscatã.
Zgârieturile ce apar pe suprafata tronsoanelor este indicat sã se acopere cu un lac incolor sau vopsea.
Este recomandat ca transportul vergilor sã se facã în huse, pentru protectie.
O importantã deosebitã o are respectarea, în timpul pescuitului, a plajei de greutãti care pot fi aruncate cu varga, precum si utilizarea corecta a acesteia în timpul drilului.
Este interzis ca în momentul agatarii, firul sã fie rupt prin tensionarea vergii; nerespectarea acestei reguli va duce cu sigurantã la "avarierea" vergii.

REVIZIA vergilor

Fisuri. Tronsoanele care prezintã fisuri, unele datorate poate unor vicii de fabricatie, nu pot fi reparate întotdeauna, cel mai întelept ar fi ca ele sã fie înlocuite.

Mufe. Aplicând un strat de cearã pe mufa tatã se previne blocarea elementelor. Dacã totusi s-au blocat douã elemente, se recomanda deblocarea lor fãrã miscãri violente, cu ajutorul unui prieten.

Inele. Cele rupte se pot remedia usor prin cositorire sau brazare. Dacã inelele au facut santuri sau sunt sparte (cazul celor ceramice), cel mai ieftin este sã fie înlocuite. În general, inelele sunt fixate de vargã prin matisare si acoperire cu o rãsinã sinteticã.
- La lansete. Cea mai buna solutie este ulilizarea unui bomfaier (ferastrãu pentru metale) sau a unei pânze de bomfaier cu care se va cresta superficial bandajul matisat (supraînaltarea de la bazã inelului), fãrã a ajunge la fibra vergii. Matisajul crestat se va desprinde usor prin desfolierea acestuia cu ajutorul vârfului unei surubelnite fine si ascutite, eventual cu un clestisor. Dupã înlaturarea matisajului, se procedeazã la curatarea zonei si apoi la fixarea noului inel. Fixarea inelului se face prin matisare cu fir textil, începând de la extremitati spre baza inelului, într-un strat, spirã lângã spirã. Dupã matisare se acopera zona cu un lac special (în caz de nevoie se poate folosi si lac de unghii, lac pentru mobilã, sau chiar un adeziv sintetic de tipul A+B, Poxipol).
- La vergile telescopice. Inelele, situate la cap de tronson, sunt fixate direct pe teavã, prin lipire cu un adeziv sau lac. Pentru desprindere, acestea se încalzesc usor, cu o flacãrã concentratã numai pe cilindrul metalic de fixare pe vargã; dupã încalzirea usoarã, se va roti inelul în jurul axei vergii pânã la slãbirea acestuia. Dacã inelele sunt lipite superficial, se poate trece peste etapa de încalzire, încercând sã fie scoase fortat, dar cu atentie. Tinând cont cã adezivul utilizat este relativ dur, în multe cazuri se poate lovi usor inelul (cilindrul metalic, care va fi sprijinit pe o bucata de lemn) cu un obiect nu prea dur, stratul de adeziv cedând usor. Combinând cu atentie cele 3 tehnici mentionate se pot scoate usor inelele, fãrã a deteriora varga. Operatiunea de extragere a inelelor este necesarã si în cazul înlocuirii unui tronsor defect. Fixarea inelelor în pozitia initialã se face simplu, prin pozitionarea acestora pe capãtul vergii, în prealabil uns cu putin adeziv.