NĂLUCA este o momeală artificială care, prin modul cum este purtată prin apă de pescar, poate atrage si prinde pestii răpitori. O nălucă dă rezultate numai dacă pescarul o manevrează cu încredere si iscusintă, reusind să dea iluzia vietii, cunoscând reactiile pestelui răpitor. Aceste momeli artificiale evoluează în apă în functie de modelul ales si tehnica recuperării. O recuperare rapidă, cu opriri bruste (se dă timp nălucii să se scufunde) va imita un pestisor cuprins de panică la apropierea pericolului. La o recuperare lentă, dinamizând evolutia lingurii sau wobblerului prin jocul din vârful vergii si din manivela mulinetei, viteza medie de deplasare a nălucii va fi suficient de mică pentru a convinge răpitorul să accepte o prada ce se oferă "pe tava". Există mai multe tipuri si dimensiuni de năluci. La capitolul "Tehnici de pescuit - stiucă" sunt prezentate nălucile mari. Tipurile de năluci reprezentative sunt:

Lingurile sunt bucăti de tablă strălucitoare, la care se atasează cârlige. În afară de tablă densă si groasă, uneori sunt făcute din cupru, nichel, iar unele din sidef. În apă, trase încet impotriva curentului, capătă o miscare de rotatie rapidă, imprăstiind luciri si incitând răpitorii. Lingurile se deosebesc între ele după:

Culoare
  • argintii, pentru vreme noroasă;
  • aurii, pentru vreme cu soare.
Formă
  • lingură fără coada (clasică)
  • piscot;
  • pară;
  • blincker - alungită, ca un pestisor;
Dimensiune
  • linguri mari si foarte mari, puternic armate cu 1-2 ancore, care se folosesc îndeosebi la stiucă;
  • lingurite mici, usoare, se folosesc la clean, biban, avat, salău;
  • lingurite-muscă, foarte mici si usoare, folosite pentru păstrăv.
Evolutie
  • oscilante - acestea îsi leagănă (balansează) muchia în timpul înaintării prin apă;
  • ondulate - acestea înaintează în apă cu miscări unduitoare, serpuitoare sau vălurite.
  • rotative... vezi mai jos...

In imaginile de mai jos sunt prezentate diferite modele de linguri (fig. 1-4) si lingurite (fig. 5-6).

lingura1.jpg (2188 bytes) lingura2.jpg (1838 bytes) lingura3.jpg (2306 bytes) lingura4.jpg (1849 bytes) lingurita1.jpg (2949 bytes) lingurita2.jpg (2713 bytes)

Rotativa - este  o nălucă a carei paletă se învârte în jurul unui ax sau fus si are un mare efect asupra senzorilor optici, auditivi si laterali ai pestilor răpitori.

Unele din cele mai cunoscute sunt rotativele Mepps (dreapta).

Wobblerul - este o artificială din lemn sau din alte materiale (plastic, cauciuc, plută), bine armată cu cârlige, care imită un pestisor, pentru a atrage răpitorii. Wobblerul are în apă o evolutie nehotarâtă, sonticăită. De regula, pluteste pe apă si se scufundă numai când este tras, nivelul de adâncime depinzând de forma corpului, si de pozitia barbetei (bavetei) pe care o poartă. Wobblerele sunt dotate cu 1,2 sau sau 3 ancore.

Vobler_1.jpg (3197 bytes)

Vobler_2.jpg (3557 bytes)

Vobler_3.jpg (1261 bytes)

Vobler_4.jpg (1286 bytes) Vobler_5.jpg (1190 bytes)

Există pe piată o gamă variată de modele, nuante si mărimi, însă cele mai cunoscute si eficiente sunt faimoasele wobblere Rapala (după numele inventatorului lor, Lauri Rapala), de productie finlandeză si wobblerele Cosma care au raport pret/calitate foarte avantajos pentru toti pescarii.

La alegerea wobblerului trebuie să se tină cont de anumite lucruri: de adâncimea la care se pescuieste, de pestele care este vizat, de luminozitatea zilei si de zona în care se pescuieste. După modul în care evoluează, wobblerele sunt:

Elementele constructive ale unui wobbler sunt:

Twisterul - este o momeală artificială din plastic moale, care imită diverse animale acvatice: pestisori (shad), broscute, râme, viermi, având un mare efect asupra răpitorilor. Twisterele se produc într-o largă si variată gamă de dimensiuni si nuante, pentru a satisface toate nevoile pescuitului la răpitori. Diversele twistere sunt însotite de un cârlig - Jig - cu plumb sau fără. În multe situatii (literatura de specialitate, comert), notiunile de twister si jig se confundă.

Twister-e

Jig-uri

    Jig_3.gif (5396 bytes) Jig_1.jpg (1947 bytes)
Jig_2.jpg (1304 bytes)

Diverse modele de wobblere si twistere de dimensiuni mari se pot vedea la pagina dedicată pescuitului stiucii cu năluci mari.

Brisca - este ca o lamă de briceag (usor curbată), astfel încât actionată pe verticala sau oblic să aibă o miscare oscilantă, ondulatorie sau mixtă. Este dotată cu un singur cârlig la capăt, fixat prin lipire.

Dandineta - asemănătoare bristei (ca o frunza de salcâm) evoluează pe verticală ori oblic, cu miscări legănate, vălurite sau mixte. Poate fi dotată cu un singur cârlig la capăt fixat prin lipire sau mobil.

Marmusca - Una dintre cele mai cunoscute momeli artificiale folosite la pescuitul la copcă. A fost inventată de pescarii siberieni, în încercarea de a imita miscările unei insecte numită lătăus. Este alcatuită dintr-un fel de nasture de plumb, de mărimea unui bob de fasole, care are pe mijloc o gaura dintr-o parte în alta, si un cârlig turnat în acesta la 90 de grade.

 

ALEGEREA NĂLUCII. Mai mult ca orice sport desfăsurat în aer liber, pescuitul este dependent de conditiile de mediu. Indiferent de sacrificiile făcute de pescar, care înfruntă arsita, gerul, ploaia sau ninsoarea, pestii vor răspunde sau nu provocarilor, ajustându-si activitatea si comportamentul exclusiv în functie de starea ecosistemului acvatic.

Cum pescuitul sportiv se bazează în special pe... bunavointa pestilor de a mânca, lansetistul trebuie să privească serios acei factori care influentează comportamentul de hrănire al pestilor. Fiecare specie de pesti (fie ei răpitori sau "pasnici") are caracteristici de hrănire legate de mediu, de acel habitat în care s-a integrat în cursul evolutiei.

Intensitatea hrănirii si respectiv agresivitatea fată de năluci este măsura stabilirii unui optim de mediu. Pestii vor trebui să gaseasca acea portiune de apă în care sunt cel mai bine adaptati si în care se pot hrăni cu maxim de eficientă. O importantă are si  structura albiei, termen ce desemnează profilul, tipul de sedimente (de la mâl la pietris), vegetatie, bolovani, gropi, copaci scufundati, curent. Poluarea si modificările majore ale ecosistemelor acvatice (interventii antropice) afectează în mod dramatic optimul de mediu, eliminând practic o serie de pesti incapabili să se adapteze noilor conditii, în timp ce reproducerea si migratia (chiar zonală) pot altera sau potenta intensitatea de hrănire.

Cunoscând parametrii ce definesc specia cautată, lansetistul va reusi să localizeze răpitorul si să-si prezinte năluca în acel loc în care există cea mai mare sansa să apară atacul. Dacă lansetistul nu poate schimba parametrii de mediu si comportamentul de hrănire al pestilor, el se poate folosi de aceste date pentru a construi o strategie ce va conduce la alegerea nălucii, a locului de pescuit, a evolutiei (tipul de deplasare si adâncimea la care plonjează năluca), a jocului (traseul imprimat nălucii din vargă si din mulinare) si a vitezei cu care aceasta străbate zona de atac.

În concluzie, năluca trebuie aleasă în functie de :

ALEGEREA NALUCII ÎN FUNCTIE DE PARAMETRII MEDIULUI. Odată lansată si ajunsă în apă, năluca va deveni o sumă de stimuli destinati perceptiei răpitorului. Wobbler, soft plastic (shad, twister), lingură oscilantă sau rotativă, sunt tipuri de năluci care actionează ca stimuli vizuali si/sau vibratori sub diferite raporturi.

Prezenta vizuală. Culoarea, contrastul, gradul de reflexie si mărimea sunt elemente vizuale ce suferă modificari atunci când năluca se afla la o anumită adâncime, într-o apă caracterizata prin transparentă (turbiditate) si culoare. Suprapunerea nălucii pe un anumit fundal (substrat, cer) va fi de fapt o importantă integrare cromatică în ambiantă. La fel de importantă este si lumina prin intensitate si temperatura de culoare - răsărit, amiază, apus. Paradoxal, chiar si mărimea nălucii devine relativă datorită transparentei apei: cu cât apa este mai încărcată de suspensii, cu atât lumina reflectată de nălucă este mai difuză. Astfel, un punct va deveni o pată, iar năluca, prin difuzia întregului contur, va apare ca un obiect mai mare decât în realitate.

Prezenta sonoră. Prin deplasare, indiferent de tipul constructiv, năluca va genera unde de presiune, receptate de peste (în functie de frecventă) auditiv si prin linia laterala. Adaptat fiind conditiilor acvatice, pestele nu are o ureche externă, aparatul auditiv preluând vibratiile de înaltă frecventă prin intermediul vezicii înotătoare, care are rolul unui corp de rezonantă. Linia laterala sesizează undele cu joasă frecventă, caracteristice deplasarii unui corp prin apă si chiar este capabilă să identifice prezenta curentilor sau a unor obstacole aflate în afara perceptiei vizuale.

În functie de amplitudinea si tipul evolutiei (de la shad la rotativa) va exista o anumită intensitate vibratorie care trebuie să tină seama de nivelul senzorial în care se înscrie pestele la momentul respectiv.

Trebuie stiut ca o apă cu transparenta scazuta are un zgomot de fond mare, prin multiplele reflexii sonore datorate suspensiilor, atenuând stimulii vibratori ai nălucii. Dacă se adaugă faptul că mediul acvatic se interpune optic între peste si nălucă, stergând detaliile (nu si strălucirile), se va întelege de ce lingurile oscilante si rotative, neavând nimic comun cu ceea ce se numeste pradă, vor deveni extrem de eficiente în ape cu o transparentă mai scăzută.

ALEGEREA NALUCII ÎN FUNCTIE DE GRADUL DE ACTIVITATE AL PESTILOR. Intensitatea cu care se hrăneste un peste este măsura gradului său de activitate. Stabilindu-se un optim de mediu, pestele va fi activ, deci agresiv fată de o gamă largă de năluci. O agresivitate scăzută (muscături rare si greu sesizabile, urmăriri nefinalizate etc.) indică prezenta unor pesti slab activi si o fluctuatie a parametrilor de mediu ce nu permit atingerea unui optim.

Potrivind năluca gradului de activitate al pestelui, pescarul trebuie să ajusteze miscarea acestei năluci, astfel încât amplitudinea evolutiei, viteza si jocul să fie capabile să declanseze atacul. Astfel, o nălucă ce evoluează amplu (oscilatie sau rotatie largă), jucată mai putin din vargă (traseu aproape liniar) si recuperată rapid, va fi mai mult ca probabil atacată de pestele activ. Invers, o evolutie măruntă, joc amplu din vargă (fără a brusca năluca) si o recuperare lentă vor scoate din apatie răpitorul slab-activ.

S-a observat că un peste activ este tentat să atace o pradă de dimensiuni mai mari, deci dimensiunea nălucii trebuie să se conformeze acestei observatii. Nu în ultimul rând, forma, culoarea si dimensiunea asociază năluca pestelui-prada. Răpitorul va ataca ceea ce lansetistul are la capătul firului atunci când este convins ca va putea... digera "darul" oferit cu atâta mărinimie.