JUVENICUL. Este o componentã e trusei pescarului, folositoare atunci acesta  vrea sã se intoarcã acasã cu pestii... proaspeti. Juvelnicul poate fi confectionat din sârmã; mai ales în Delta Dunãrii, un astfel de juvelnic e sigur, neputând fi gãurit de vreun sobolan de apã nylon atã pescãreascã. Diametrul juvelnicului va fi în concordantã cu talia pestilor cãutati. Cu cât sunt mai mari, cu atãt diametrul ar trebui sã fie mai mare. Bineînteles, niste pesti mai mici nu se vor simti deloc deranjati într-un juvelnic mai mare. Lungimea juvelnicului este importantã în cazul în care, din anumite motive (mal înalt sau mâlos, întinsurã), nu se poate ajunge la malul apei. O lungime care acoperã cam toate cazurile ar fi 2-3 metri.

Juvelnic tip ciorap

Juvelnic tip sac

Juvelnic de crap

Juvelnic de competitie

Dacã, la sfârsitul partidei de pescuit, pestii prinsi se elibereazã (desi cel mai bine ar fi sã fie eliberati imediat dupã ce s-au prins si fotografiat), se va folosi mai degrabã un juvelnic din nylon, cu ochiuri cât mai mici. Juvelnicele cu ochiuri mari fac rãni la botul si înotãtoarele pestilor. În apele cu lipitori (mai ales lacurile pline de vegetatie), se pot descoperi pestii morti în juvelnic, din cauza atacului lipitorilor asupra branhiilor. Solutia constã într-un altfel de juvelnic, un sac din pânza cât mai deasã. Acesta are  însã dezavantajul cã permite trecerea apei doar într-o mãsurã destul de micã.

MINCIOGUL.

Este o unealtã ajutãtoare pentru scos din apã pestele mai mare, care nu poate fi scos prin simpla tractiune a vergii si firului. Se compune dintr-un mâner (coadã), care poate fi telescopic, si o plasã, sustinutã într-un cadru de diferite forme (rotund, oval, triunghiular). La cele mai multe mincioguri, cadrul care sustine plasa este pliabil, pentru a fi mai usor de transportat. La cele evoluate, atât coada cât si plasa se pliazã într-un toc.

Tehnica introducerii pestelui în minciog este simplã. Minciogul se aseazã într-un loc cu apã ceva mai adâncã (cât sã poatã fi introdus sub peste), si nu se miscã din acel loc decât atunci când s-a adus pestele deasupra lui si când, cu o miscare rapidã, se ridicã. Nu se va încerca niciodatã urmãrirea pestelui cu minciogul, acesta se va speria si, cu o ultimã zvâcnire, poate scãpa.

De regulã pestele se introduce în minciog de la coadã, fiind tinut cu botul deasupra apei. Pentru pestii destul de mici fatã de diametrul plasei minciogului, aceastã tehnicã nu mai este atât de importantã, ei putând fi ridicati oricum. Trebuie acordatã atentie pestilor mai lungi (stiucã, somn), care nu "încap" în minciog. Mai bine se mai lasã 5 minute dupã ce se considerã în mod normal cã s-au obosit, si se scot tinându-i cu mâna de opercule. Dacã se încearcã scoaterea cu un minciog prea mic pentru dimensiunea pestelui, în timpul zbaterii cârligul se agatã de plasã si buza pestelui se rupe imediat.

În mod normal coada minciogului are 1-1,5 metri, putând fi telescopicã pentru un transport mai usor. Pentru pescuitul în râurile de munte, practicat din apã cu cizme izolante, coada minciogului este traditional mai micã, de circa 10-20 cm. La polul opus se situeazã minciogul pentru pescuitul cu undita rubesianã (9-14 metri), care are de cele mai multe ori o lungime a cozii de pânã la 4 metri.

Minciogul pentru pescuit la muscã este de dimensiuni mai mici si are o formã specialã, ovalã. De asemenea, coada este scurtã si are un snur în capãt, pentru a fi agãtat la curea sau pe spate, de gulerul vestei.

GAFA.	Este formatã dintr-o tijã simplã sau telescopicã de 50-100 cm, care are însurubat la un capãt un fel de cârlig cu deschiderea de circa 20 de cm, cu vârful foarte ascutit. Este folositã pentru tragerea pestelui de talie mare, mai ales la pescuitul din barcã, prinzând cu cârligul de operculul pestelui.
	... Diverse modele de gafe ...

CÃSCÃTORUL este un fel de cleste cu arc, folosit pentru îndepãrtarea fãlcilor stiucii, atunci când se scoate cârligul.

GRIPPER - ele sunt ustensile cu care se tine pestele:

SUPORTUL DE VARGÃ. Are rolul de a sustine varga la pescuitul stationar. Modul de sustinere (un punct sau mai multe puncte de sustinere) depinde de lungimea vergii.

Cele mai simple se pot confectiona cu mijloace proprii si pe loc, din crãcane (în functie de lungimea vergii, un crãcan sau douã crãcane, care se înfig în pãmânt unul în spatele vergii si unul dincolo de jumãtatea ei).

Dar existã suporturi si mai complexe: unele sunt rabatabile, în general cele pentru lansete scurte care se fixeazã într-un punct, altele formeazã un sistem de suporti.

SEMNALIZATOARE. Bambina este un semnalizator, folosit la pescuitul cu plumb la fundul apei (de obicei în formã de inel circular, dar poate sã aibã orice altã formã), care se pune pe firul lansetei  pentru a semnaliza tractiunea exercitatã de muscãtura pestelui. Este destul de grea ca sã tragã putin de fir în jos, dar nu atât încât, printr-o frecare excesivã, sã dãuneze firului sau sã fie simtitã de peste când trage.

Semnalizatoare

Se pare însã cã vremea bambinei a cam apus... Toate sistemele de tip bambinã din ziua de azi sunt atasate de suport si se fixeazã pe fir cu ajutorul unui clips, iar în cazul muscãturilor hotãrate sau când se înteapã, se desprind cu usurintã. Pe vânt se folosesc semnalizatoarele numite la noi "veverite" care culiseazã pe un ax vertical înfipt în pãmânt, sau prins pe suportul de lansete.

Semnalizatoarele electronice sunt niste aparate care detecteazã acustic si vizual orice miscare a firului. Acestea au ajuns în ultimul timp la performante care cu putin timp în urmã nici nu erau de imaginat în pescuit. Cele mai noi au ecrane de afisare a meniului, au pânã la 12 nivele de sensibilitate si emit semnale ce sunt captate de o centralã ce poate fi montatã în cort. Folosirea detectoarelor electronice oferã marele avantaj cã nu mai trebuie sã stai cu ochii priponiti pe bambine si poti sã legi linistit o monturã nouã, sã observi ce se întamplã în apã, pe apã sau în jurul ei. Semnalizatoarele electronice nu le înlocuiesc pe cele care se prind de fir, ci le suplinesc.

Semnalizatoare electronice