Bãtul si firul. Varga este elementul principal al acestei metode de pescuit. Ea este una de lungime mare, formatã din mai multe segmente. Vârful are de regulã 5-6 metri si este asemenea unei undite telescopice în care segmentele intrã unul într-altul pe dinãuntru. Restul vergii este alcãtuit din 3-5 segmente de 1-1.20 m, care se îmbin7 prin mufare. Astfel, dacã o unditã are 12 m si se doreste reducerea lungimii la 10 metri, i se scot primele douã segmente, însã nu ca la o unditã telescopicã normalã ci direct, de la mâna.

Rubesienele cel mai des utilizate, atât în concursuri cât si în pescuitul de zi cu zi, sunt de 9-12 m, existând însã bete de 15-16 metri. Important este ca rubesiana sã fie cât mai rezistentã, fãrã o elasticitate sporitã; altfel, în cazul drill-ului unor pesti mai mari, varga poate ceda. Este indicat ca fiecare rubesianã cumpãratã sã aibã unul sau douã vârfuri de rezervã. Un aspect important pentru o vargã de asemenea dimensiuni este si greutatea. O rubesianã de 12.5 m cântãreste în medie 960g, dar aceastã greutate diferã în functie de calitatea carbonului din compozitie. O greutate mai micã asigurã si un confort sporit, iar satisfactia si precizia pescuitului este maximã.

Grosimea firului folosit este influentatã de pestii vizati si mai ales de apetitul acestora, dar trebuie sã fie foarte micã, variind între 0.06 si 0.12 mm. Firul nu este prins de vârf ci de un cauciuc special, fixat în înteriorul unditei, ajutând la amortizarea socurilor. IMPORTANT!...Atunci când se pescuieste pe apã curgãtoare, forfacul trebuie sã fie atât de sensibil încât sã se rupã în cazul unei agãtãri. Nimic nu e mai supãrãtor decât ruperea acestui cauciuc. Este bine sã se se foloseascã un forfac cât mai lung, mai ales dacã pestele nu este lacom.

Avantajul constã în imprimarea unei miscãri cât mai naturale momelii din cârlig, în cazul în care se agitã montura. Momeala în miscare stârneste întotdeauna interesul pestilor.

Plumbi, plute si cârlige. Existã numeroase tehnici de echilibrare a monturii cu plumbi. Într-o primã clasificare existã echilibrãri pentru pescuitul în ape linistite sau pe râuri. În apele linistite, în cazul în care pestele muscã mai slab, este indicat sã se foloseascã o monturã echilibratã cu plumbi dispersati. Acestia trebuie sã culiseze pe fir. Pe râuri pestele muscã mult mai hotãrât, iar aceasta face necesar un plumbaj mai usor.

Multitudinea fabricantilor de plute a dus la aparitia unor sortimente numeroase. În ape linistite vor trebui folosite plute cât mai usoare si cât mai mici. Inelul prin care culiseazã firul trebuie sã fie situat cât mai aproape de "gâtul" plutei, pentru ca montura sã nu pãcãleasca prin culcarea la orizontalã a corpului plutei, chiar si în cazul unei echilibrari perfecte.

Metoda de lansare. Se ia prima sectiune (vârful) si i se ataseazã linia (de 4-5m). Se lanseazã ca o unditã obisnuitã. Apoi se ia celãlalt segment, deja montat în prealabil si se monteazã unul în altul, împingându-se apoi spre apã întreaga vargã. Se obtine astfel o vargã de 12 m cu 4 m de fir precis lansat chiar si pe vânt, care nu face burtã si permite o întepare promptã.

Lungimea forfacului trebuie sã fie cât mai mare. Montura bine echilibratã este cea mai importantã la pescuitul cu rubesiana. O monturã finã, cu un cârlig nr. 22 si un fir subtire de 0.06 mm vor putea fi stãpânite mult mai usor chiar si în cazul în care apa are un curs lent. În conditiile unei cãlduri dogorâtoare, când pestii sunt mai greu de ademenit, va trebui sã se îndepãrteze plumbii la o distantã de 80-120 cm de cârlig. Plãticile de dimensiuni mai mari vor putea rezista mai greu tentatiei de a apuca momeala "scufundãtoare". Se vor folosi cârligele sub forma picãturilor. Acestea, chiar dacã sunt mai greu de gãsit în comert, imprimã momelii o miscare foarte naturalã.

Nada si nãdirea. Dacã, în trecut, fiecare pescar avea metoda lui de preparare a nadei, în zilele noastre diversitatea sortimentelor oferite în magazinele de pescuit copleseste si chiar deruteazã cumpãrãtorul. Chiar si cu aceste sortimente bogate te poti pãcãli. Vor trebui sã se cumpere în functie de anotimpul în care se pescuieste, în functie de apa pe care se va pescui si în functie proportia în care se vor amesteca.

Pescuitul la rubesianã necesitã, dintre toate genurile de pescuit, cea mai mare cantitate de nadã. Tocmai pentru cã este un mod de a pescui foarte precis (referitor la locul ales) pestii trebuie atrasi si mentinuti în acelasi loc în care s-a nãdit prima oarã. Iata douã retete pentru ape linistite si pentru ape curgãtoare.

• Pentru ape linistite (ingrediente pentru 10 kg de nadã): 3 kg pâine fãrâmitatã, 1kg napolitane cu aromã de cocos, 1 kg napolitane cu aromã de vanilie, 2 kg sãmântã de cânepã prãjitã, 1 kg sãmântã de floarea soarelui prãjitã, 1 kg fãinã de mãlai prãjitã.

• Pentru ape curgãtoare (ingrediente pentru 10 kg de nadã): 4 kg pâine prãjitã, 1 kg napolitane cu aromã de vanilie, 3 kg sãmântã de floarea soarelui prãjitã, 1 kg lut galben si 1 kg fãinã de mãlai prãjitã.

În ape linistite este indicat sã se foloseascã cât mai multe ingrediente uleioase, datorita mirosului puternic pe care îl rãspândesc în apã. Miezul bolului de nadã trebuie sa fie viu: viermusi, larve de libelulã sau viermi de fãinã, excelenti la pescuitul babustei atât ca nadã cât si ca momealã în cârlig.