Perca Fluviatilis (fam. Percidae)
Mediul său preferat îl constituie băltile si lacurile, dar poate fi întâlnit începând din zona râurilor de deal si până la Dunăre.
Este un peste usor de recunoscut datorită aspectului si coloritului său aparte.
Perca Fluviatilis (fam. Percidae) |
BIBANUL
(asprisor, baboi, bondar, bondrus, bosman, bubuioc, costrus, ghiban, ghebus, răspăr,
zvorâs). Este una din speciile cele mai
raspândite din tara noastră fiind întâlnit în ape limpezi si lin curgătoare. Mediul său preferat îl constituie băltile si lacurile, dar poate fi întâlnit începând din zona râurilor de deal si până la Dunăre. Este un peste usor de recunoscut datorită aspectului si coloritului său aparte. |
Trupul e oval, cu regiunea anterioară inaltă, spate arcuit, prevazut cu două înotătoare apropiate, cea din fată fiind mai mare si tepoasă. Gura este mare, cu dinti mici si desi. Coloritul este verde-cenusiu cu reflexe arămii iar burta cenusiu-alburie, cu tente de galben. Pe spate, bibanul are 5-9 dungi verticale, închise la culoare, iar înotătoarele abdominale sunt rosii.
Dimensiunea medie la maturitate este de 30 cm, cu greutatea de 200-500 grame, ajungând în mod exceptional la 60 cm si 5 kg. Dimensiunea minimă la care poate fi pescuit este de 12 cm.
Bibanii trăiesc în grupuri ierarhizate, având în frunte 1-2 conducători care preferă apele mai adânci, fapt ce generează un comportament concurential foarte special. Sunt pesti lacomi care se hrănesc aproape numai cu hrană vie: pestisori, vietăti mici, larve, insecte, melci. Locurile preferate de pândă sunt cotloanele de lângă mal, rădăcinile din apă. De obicei pornesc la atac ziua, în cârduri, între ape, la 1-1,5 m adâncime. Înoată foarte repede si urmăresc prada până la completa ei epuizare. Pe caniculă nu sunt activi preferând apa mai rece. Acest lucru face ca bibanul să fie unul din pestii cei mai activi iarna.
Bibanul este un peste sedentar. Depunerea icrelor are loc în perioada martie - mai, când umblă asiduu după hrană.
Pescuitul bibanului cu undita este foarte spectaculos.
Cel mai usor se prinde la plută (tip "morcov"). Se poate folosi o varga usoară si lungă de 4-6 m, cu fir de 0.18-0.20 mm, cu cârlig nr. 3-10 (nr. 8-10 pentru momeli mici, râme). Se recomandă ca momeala să fie activă (râmă vie, pestisor viu) sau agitată de pescar, bibanul fiind receptiv la tot ce miscă.
Toamna, pescuitul cu năluci este foarte atrăgător, aducând pescarilor cele mai mari capturi. Năluca va fi agitată prin miscări ascensionale si apoi scufundări. S-a dovedit că nu este necesar să se împodobească cârligul cu ciucurei si alte accesorii. Bibanul se prinde foarte bine cu:
Trebuie dovedita prudentă la scoaterea bibanului din apă, deoarece înotătoarea dorsală deseori poate răni. Lupta bibanului este, de regulă, relativ scurtă.