Leuciscus idus (fam. Cyprinidae)

VÃDUVITA (alboane, vãduvioarã). Trãieste în bãltile Dunãrii, în Deltã, în regiunile inferioare ale râurilor. Trupul e mai mult îndesat decât prelung, comprimat lateral, spatele curbat, capul mic cu fruntea latã, gura în vârful botului, tãiatã oblic în jos. Culoarea variazã dupã locul unde se aflã, dupã anotimp si vârstã.

Primãvara, vãduvita iese la apele mici, line. Are spinarea surã-cenusie, coastele sure, burta argintie, capul bate în auriu, înotãtoarea din spate si caudala au reflexe sur-albastrii si violete iar celelalte înotãtoare bat în rosu. Toamna, când se retrage la adânc, culoarea vãduvitei se închide, ajungând pe spate neagrã-plumburie - de unde i se trage si numele - iar lucirile aurii devin albe-gãlbui, corpul si mai ales spatele fiind stropite cu bobite aurii.

Vãduvita începe sã se dea la unditã de primãvara de timpuriu. De obicei, se gãseste în bulboanele mici din apropierea tãrmurilor. Când vremea este mai rãcoroasã, se pescuieste la fundul apei. Pe caldurã sau când apa e tulbure se pescuieste între ape, la cel mult 50-60 cm de suprafatã, cât mai aproape de mal si de-a lungul acestuia.

Se pescuieste cu undita cu plutã. Cârligele vor avea o deschidere de 6-8 mm, iar plumbul, cel mult 5 g. Momelile cele mai eficace sunt râmele, în special cele rosii, de gunoi, cosasii, gândacii de mai, viermusii de carne. Scoaterea din apã, dupã întepare, este de obicei de duratã, pentru cã vãduvita se luptã, cu smucituri scurte si puternice si oboseste mult mai greu decât alti pesti.