PESCUITUL PE TIMP DE VÂNT. Nu sunt putine cazurile când începe să bată vântul, provocând nemultumirea pescarului. Aceasta din cauza înaspririi conditiilor de pescuit, pentru că, sub luciul apei, vântul nu influentează negativ activitatea pestilor sau reactia acestora la nadă si momeală.
Pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzător, nici arsita. Anumite teorii acordă atributul favorabil sau nefavorabil diferitilor curenti de aer (vânt de nord, vânt de sud, vânt de ploaie). Însa vântul, de regulă, sporeste agitatia pestilor si, nu de putine ori, odată cu acesta apar si primele capturi frumoase. S-a constatat că atunci când vântul nici măcar nu adie sunt putine sanse de capturi importante de peste.
Problema este că, din pacate, pe timp de vânt pescuitul la undită este evident îngreunat. Nu este totusi grav, pentru că, folosind experienta acumulată în timp, se poate învinge adversitatea vântului, transformând-o în aliatul principal. S-a constatat că, pe timp de vânt, acei pesti care de obicei miros momeala si pleacă devin mai hotărâti, iar pestii mici, de suprafată, înhată "prada" în acest strat, oxigenat de actiunea vântului.
Multi pescari, pentru a rezolva problema vântului si pentru a mentine pluta în valuri, au tendinta de a îngreuna serios momeala, rezultând "calupuri" respectabile. Nu este solutia optimă, existând si alte metode de urmat.
Apa este agitată de vânt până la o adâncime egală cu jumătatea distantei dintre vârfurile a două valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vântului puternic. Cănd există vânt, este important să se facă câteva mici teste si anume, înainte de lansare:
Să se afle directia si intensitatea vântului.
Să se determine efectul vântului pe suprafata apei, dar si în straturile mai profunde. Pentru aceasta, se lansează pe suprafata apei o buletă (flotabila un timp) si se observă trăiectoria acesteia (spre mal, spre larg, stânga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vântului în stratul superior.
Să se determine eventualii curenti de adâncime care pot avea sensul opus celor de suprafată, efectul nădirilor fiind absolut imprevizibil.
Pescuitul în functie de directia vântului.
. În general, această directie a vântului este foarte avantajoasă pescuitului. Se poate pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru că vântul culcă usor linia pe locul nădit. Nădirea trebuie făcută cu atentie, în toate directiile, pentru că rafalele de vânt antrenează nada în afara "vadului".Când vântul este violent si în rafale, varga trebuie stăpânită utilizând un suport adecvat iar vârful va trebui să fie pus în pozitie submersă (până la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vântului. Aici, o plută lungă cu vârf filiform este foarte utilă, iar pescuitul la fundul apei dă rezultate bune.
Concluzii:
Apa este agitată de vânt până la o adâncime egală cu jumătatea distantei dintre vârfurile a două valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vântului puternic.
Când se pescuieste pe vânt, se aleg plute lungi cu vârf filiform.
Se scufundă vârful unditei în apă (cca. 5 cm) si se supraveghează pluta astfel încâ să fie în zona cu adevărat nădită.