Nu se stie în ce
măsură acestia formează o specie aparte dar, cel putin din punct de vedere anatomic si al
comportamentului, pot fi asimilati usor cu crapii de
crescătorie (crapi românesti). Spre deosebire de ceilalti crapi, înaltimea
crapului comun nu depăseste 29% din lungimea corpului.
În prezent există mai multe rase de crap (de
crescătorie, Oglindă,
Golas, Amur,
Novac, Fitofag)
care au un comportament relativ asemănător si ca atare vor fi tratati la modul global.
Crapul are trupul gros, spatele mai mult sau mai putin curbat - cei de
râu
sunt mai putin ghebosi decât cei de baltă - si burta foarte putin lasată în jos. Capul
este scurt si gros, acoperit cu solzi mari având pe margini o dungă ceva mai închisă; gura
relativ mică si cărnoasă, cu două mustăcioare la colturi si alte două, mai mici, spre nas.
Falca de jos este ceva mai scurtă decât cea de sus. Inotătoarea dorsală este foarte
lungă
si se întinde până aproape de coada bilobată. Culoarea variază după apă si după
vârstă. Cei din râurile de la o altitudine mai mare au nuante mai deschise decât cei din
râurile de ses. Pe spate, crapul este verde-albăstrui până la negru-albăstrui, pe flancuri
cenusiu si galben-auriu până la arămiu-închis iar pe burtă, gălbui.
Greutatea medie a unui adult este de 11.5 kg; exemplarele cele mai mari pot
depăsi 30
kg (au o rată de crestere de 1.4 kg/an) si pot trăi peste 40 de ani. Dimensiunea minimă
legală pentru retinere este de 35 cm. În functie de talie, poartă diferite denumiri:
- ciuciu, ciuculean, ciortănel, crăpcean: până la 1 kg;
- ciortan:
în jur de 1 kg;
- ciortocrap:
1 - 3 kg;
- crap:
de la 4 kg în sus.
Habitat si obiceiuri în functie de anotimpuri.
- Primăvara, când apele încep să se incălzească crapul începe sa misune
în cautarea hranei. In apele mari, cu inertie termică mare, crapii se adună în
golfuri sau alte zone cu apa mai mica, ce se încălzeste mai usor.
- Vara,
pe caniculă si pe o apă caldă, crapii se retrag la apă adâncă
sau, în cazul apelor curgătoare, pe albia apei, căutând ape mai oxigenate. In
cazul băltilor cu izvoare, în mod sigur se vor găsi în apropierea acestora.
Nu refuză nici umbra unui cocioc plutitor cu apă de 2-3 m sub el.
- Toamna,
când începe sa se răceasca apa, crapul dă într-o foame ceva de
speriat, mănânca tot ce prinde ca să adune grăsimea necesară trecerii iernii.
Unii spun că septembrie-noiembrie e cea mai buna perioadă pentru pescuitul
crapilor capitali. Cu cât înaintează mai mult spre iarnă, crapul adună mai
multă grăsime, deci si mai multe kilograme.
- Iarna,
odată cu inversarea straturilor de apă, crapii se retrag la
locurile de iernare, în general gropi cu fund mâlos, si îsi reduc activitatea
si hrănirea la limita supravietuirii.
Hrănirea. Crapul se hrăneste pe fundul apei preferând zonele cu gropi, mâloase.
Este un peste care se hrăneste atât cu vegetale cât si cu viermi, insecte,
larve, scoici, plante. Temperatura optimă de hrănire a crapului este de 19 C fapt pentru care
primăvara si toamna
sunt anotimpurile cele mai bune pentru pescuitul lui. În mod normal,
un crap consumă zilnic o cantitate de hrană egală cu dublul greutătii sale.
Reproducerea
crapilor are loc în aprilie - mai, când o
crăpoaică matură poate avea o cantitate de icre de până la 23% din masa sa
netă. Perioada de depunere a icrelor este deosebit de grea pentru femelele crap. La
depunerea icrelor, crapii masculi lovesc cu putere femela în abdomen ajutând la
expulzarea icrelor. Loviturile repetate si deosebit de puternice pot provoca uneori
moartea femelelor tinere. Chiar si în aceste conditii, nu întotdeauna icrele sunt
eliminate în totalitate, o parte rămânând în abdomenul femelei până anul viitor sau
chiar mai mult - de unde si expresia "crap cu icre din mai multi ani". Icrele
sunt depuse pe vegetatia submersă, de regulă în mai multe sedinte. Ele sunt fecundate
de masculi prin stropire cu lapti. Durata de ecloziune a icrelor de crap depinde de temperatura
apei si este de 5-6 zile la o temperatura de 20 C sau de 8-10 zile la 18-19 C.
