 |
Logistica . Se va folosi o
lansetă de 30-60g, mulinetă
de mărime 50 sau 60 cu recuperare cât mai rapidă, fir de 0,35 mm. Se pescuieste la
plută plimăatoare. Pluta poate tine o greutate de 30 g de plumb,
având în vedere că uneori este necesară o lansare la o distantă de 20-30m de
dig sau că alteori se pescuieste la o adâncime de 7-10 m.
Montura este pe un fir de
0,35 mm, două cârlige nr.4 (de preferat Mustad argintate), cu o
greutate de 30g între cârlige. Adâncimea apei se reglează prin deplasarea nodului
culisant în lungul câmpului. Deasupra ochiului de care se prinde montura, pe câmp, se
face un nod pescăresc din alt fir, astfel încât, în caz de agătare si rupere,
să nu se
piardă pluta.
Momeala:
midie, scoică albă,
râmă rosie de grădină (cât mai mare, groasă si
suculentă), râmă neagră (f. bună), sprot
proaspăt sau sărat. La utilizarea midiei si a sprotului există dezavantajul
că trebuie
înlocuită momeala după fiecare captură, ceea ce nu este necesar în cazul celorlalte
momeli (se câstiga timp pretios).
Dacă se pescuieste la greutate, nu la plută, legarea
cârligelor să fie scurtă, la 4-5 cm pe strună, primul cârlig
(de deasupra
plumbului) să cadă pe plumb, iar al doilea cârlig să fie prins cât mai jos posibil, atât
cât să nu se încurce cu primul (spre deosebire de pescuitul de apă dulce unde,
la monturile cu plumbul înainte, primul cârlig se leagă deasupra plumbului la 20-25cm si al doilea cu încă pe
atâta mai sus). |
si se află în zona în care locuieste, de regula,
guvidul.
Întâi se lansează mai la distantă, se potriveste apa astfel încât pluta să stea inclinată, si
apoi se aduce pluta către mal, mutând-o câte 1-1,5 m. Se urmăreste dacă există locuri unde
aceasta se îndreaptă. Se caută în acest mod zonele mai adânci, aflate între pietre, la
fundul apei. Acolo se află guvizii adunati. Se repetă miscarea si mai la stânga, si mai la
dreapta, pentru a gasi locul cel mai bun si pentru o mai bună cunoastere a fundului apei
în zona în care se pescuieste.
Dupa ce s-a ales locul în care se va lansa, pentru o mai bună prezentare a momelii pe
fundul apei, se măreste apa la plută până ce aceasta va sta înclinată, apoi se micsorează
numai atât cât să se îndrepte pluta. Dacă se schimbă zona în care se lansează,
se va potrivi din nou apa la
plută,
fundul mării fiind, în general, foarte variat ca adâncime.
Dacă nu se cunoaste locul dinainte, se vor pierde cu toate aceste proceduri aproximativ 10 min,
dar merită.
Dacă, după ce s-a stabilit zona în care se va pescui, pestele nu muscă în maxim 2-3
min, ceva este în neregulă. Ori momeala nu este pe fundul apei si atunci
se potriveste înca o data adâncimea la plută, ori locul nu este bun si atunci
trebuie schimbat fără ezitare, ori pestele
nu mănâncă (lucru care se poate observa usor, uitându-vă la ceilalti pescari) si atunci
e necesară
răbdare, sigur îsi va da drumul după un timp destul de scurt.
Dacă pestele mănâncă bine (trage imediat sau aproape imediat ce se îndreaptă pluta),
trebuie schimbat locul ori de câte ori frecventă muscăturilor scade sub 1 min, mai ales
dacă din acel loc s-au prins mai mult de 3-4 kg.
Pentru a se prinde masculi (guvizi mai mari), se va pescui la cap de piatră sau pe
placă de piatră (zona cu apă mai închisă la culoare). Pentru a se prinde femele (mai
mici ca dimensiune, dar cu icre), se va pescui în zone în care apa este mai deschisă la
culoare. Masculul este în general mai închis la culoare, este mai mare, are capul mai
masiv si gura mare. Femelele sunt mai mici, au capul mai ascutit, gura mică si sunt
albicioase pe burtă.