• cu peste viu
• cu nãluci compuse
• cu nãluci mari

Stiuca se poate prinde prin multe metode, cu fel si fel de monturi si de nade, vii sau artificiale. Cei mai importanti factori, în functie de care stiuca îsi alege habitatul sunt temperatura apei, gradul de oxigenare, abundenta hranei, posibilitatea de camuflare (stiut fiind cã, în atacul ei, stiuca se bazeazã pe asteptare în locuri ferite), curentii si claritatea apei.

Pescuitul stiucii cu peste viu. Se practicã foarte frecvent la noi în tarã datoritã rezultatelor bune obtinute, dar si a costului relativ scãzut al acestui tip de momealã. Problema folosirii optime a cârligului în montura cu pestisor viu este foarte importantã în mentinerea pestisorului în viatã cu mobilitate amplã, în usurarea înghitirii nadei si în reusita fazei de întepare. Întotdeauna, cârligul se alege în functie de mãrimea pestisorului (de exemplu, pentru un triplu nr. 3 sau 4 se va utiliza pestisor de 8 cm).

Stiuca atacã prada lateral în 90% din cazuri, iar dacã acul fixat pe spatele pestisorului formeazã o protuberantã, înghitirea poate fi refuzatã. Cârligul triplu trebuie fixat cu atentie în spatele pestelui, de obicei lãsându-se liber doar unul dintre cele 3 brate ale sale. Deosebit de eficientã poate fi întrebuintarea unui cârlig simplu, de mãrime adecvatã, mult mai discret pe spatele nadei, cu conditia sã fie corect fixat. Utilizarea unui cârlig dublu cu bratele în echer este de asemenea foarte bunã.

Pozitionarea triplului, cârligul cel mai des utilizat în pescuitul stiucii, se face în spatele capului, usor anterior înotãtoarelor pectorale, struna fiind scoasã în spatele aripioarei dorsale. Se recomandã urmãtorul procedeu de fixare a pestelui:

Pescuit cu nãluci compuse în ape curgãtoare.

Nãlucile compuse se folosesc cu succes la pescuitul stiucii în râuri si fluvii. Perioada optimã începe spre sfirsitul lunii octombrie, pe oglinzi de ape usor tulburi. La primele semne de crestere uniformã a apelor, vor intra în actiune lingurile metalice.

Constructia monturii cu nãluci compuse este prezentatã în figura din dreapta. Variantele de monturi sunt sugerate în figura de mai jos.

Rotativele utilizate cu rezultate deosebite sunt: Aglia, Aglia Long nr. 4, 5 sau Giant Killer. Pentru lingurile rotative: recuperarea trebuie sã fie lentã; se vor schimba în functie de debitul si adâncimea apei: în ape curgãtoare vor avea paletele lungi; în curenti slabi vor avea palete late; în iazuri linistite vor avea palete "aripi de fluture"; la capãtului strunei de otel (sau kevlar) se va utiliza obligatoriu un vârtej.

Nãluci oscilante în S sau "Sinclops" Mepps nr. 3, 26 gr model universal; pentru curenti puternici cca. 70 gr. Pentru nãluci oscilante se va retine cã:

• un pescuit corect cu nãluca oscilantã înseamnã a-i simti bãtãile si mãturãrile laterale;
• se cerceteazã zonele transversale si aval-transversale în raport cu malul de unde se pescuieste, pentru cã sunt zone cu randament maxim.
• în fiecare an, în noiembrie, este recomandat pescuitul stiucii în iazuri. Malurile împãdurite sunt favorabile. Se vor folosi nãluci metalice rotative sau oscilante, bine alese ca mãrime si greutate.

Cutia cu linguri trebuie sã continã:

• Pentru apã adâncã:
  • rotativa Lusox Mepps (cârlig îmbracat cu lânã, cu plumb în cap) nr. 3 si 4.
  • rotativa Aglia "foaie de salcie" Mepps nr. 3 si 4;
  • Crack Wool Red Flock Daiwa 22 g;
  • oscilanta Eira Rublex 30 g, Effzett DAM 22 pânã la 30 g.
• Pentru suprafatã:
  • rotativa Aglia Mepps paleta unghie si Winner Mepps nr. 3 si 4;
  • Ondex Rublex 5 si 7 g;
  • oscilanta Atom ABU Garcia 12 g;
  • rotative si oscilante DAM foarte colorate.

Varga: putere (actiune): 0-30 g;

Fir nylon: 0.26-0.30 mm si strunã de otel (kevlar, etc ...).

Pescuitul cu nãluci mari.

• Mulinete: Prezentarea cea mai naturalã a nãlucilor mari în pescuitul stiucilor se poate realiza utilizând o mulinetã din categoria celor cu tambur mobil, cu multiplicator. Cu cât raportul de recuperare a firului este mai mare, cu atât viteza de recuperare, mare, va ajuta la o mai comodã mânuire a nãlucilor (prin mulinare mai înceatã). Ca stil alternativ, pot fi folosite mulinetele baitcaster.
• Lansete: Ideal este sã se posede douã lansete din categoria casting: una pentru nãlucile cu adevãrat mari de tipul jerkbaits/rubbers si cealaltã pentru nãluci mai mici precum small jerks/rubbers si bucktails. În general, pentru lucrul cu nãlucile uriase, se va cãuta o lanseta cu lungimea între 1,95-2,10 m si cu actiune de vârf. Deoarece lansarea jerkbaiturilor constã în smucirea scurtã a vârfului lansetei în jos si ridicarea lui, consecutiv cu mulinarea si anularea burtii proaspãt formate a firului, dupã care urmeazã o nouã smuciturã, lanseta trebuie sa fie moale în portiunea de mijloc, si:
  • cu o actiune rapidã de vârf gen fast action, pentru nãlucile de mãrime medie;
  • cu vârf foarte rigid, pentru nãluci foarte mari;
  • rigidã si ceva mai scurtã, între 1,80-1,95m, pentru nãluci "monstruoase".
• Monofilamente si multifilamente. În cele mai multe cazuri, pescuitul cu nãluci mari se face cu multifilament ca fir principal. Multifilamentul oferã un mai bun contact al pescarului cu nãluca, datorita elasticâtãtii foarte scazute (3-4%) fatã de cea a monofilamentului (20-30%) care îsi dovedeste eficienta în cazul manevrelor nãlucii, precum: smucituri în jos, scurte zvâcnituri laterale, în sus si în jos si „mãturari". Au avantaj si la întepare, unde vor exista mai putine rateuri. Pescarul ce foloseste multifilamente poate constata personal câta sensibilitate va cãpãta lanseta sa, transmitând mâinii chiar si cele mai fine obstacole pe care le va întâlni nãluca pe parcursul evolutiei subacvatice. Cu cât raportul diametru/rezistentã al multifilamentului este mai bun, deci cu cât se folosesc fire mai subtiri si mai puternice, cu atât creste distanta de lansare a nãlucii. Multifilamentul se poate pune în continuarea monofilementului, pentru încãrcarea tamburului mulinetei, cu conditia asigurãrii cã existã îndeajuns multifilament pentru cele mai lungi aruncãri care se fac. Se va verifica periodic multifilamentul, iar în cazul celor mai mici scãmosãri sau despletiri, se va înlocui prompt cu unul nou. Multifilamentul mai are si avantajul cã, la acelasi diametru cu monofilamentul, provoacã o mult mai micã frictiune a inelelor la lansare, ceea ce înseamnã, pe lânga distante mai mari de lansare a nãlucilor si o uzurã mai micã a inelelor în timp. Desi pretul multifilamentelor este mare, durata de viatã a acestuia o întrece de câteva ori pe cea a monofilamentului, ceea ce înseamnã cã, în timp, pretul se va amortiza. se recomanda:
  • multifilamente de 20-23 kg rezistentã, pentru nãluci medii-mari;
  • multifilamente de 30-35 kg rezistentã, pentru nãluci foarte mari.
• Strune metalice. Cu cât struna va fi mai solidã (rigidã) va transmite mai bine nãlucii miscarile dorite de pescar, precum zvâcnirile. Strunele pentru nãluci mari trebuie sa aibã lungimea între 30-45 cm si sã fie construite din materiale de calitate, rezistente, cu vârtejuri/agrafe de 40kg rezistentã. Agrafa de care e prinsã nãluca trebuie sa fie bine rotunjitã la punctul de legãturã, pentru a oferi acesteia lejeritate la schimbãrile de directie imprimate de pescar.
• Alte echipamente necesare
  • clestele degorjor cu mâner lung asigurã recuperarea nãlucilor în bune conditii, fãrã a le distruge si fãrã a provoca vãtãmãri pestelui. Se recomandã eliminarea pintenilor de pe bratele ancorelor nãlucii, prin tasare cu un patent; aceasta va ajuta la obtinerea unei foarte usoare degorjãri a ancorei, în special în cazurile nefericite în care nãluca este înghititã adânc.
  • mãnusa de protectie va servi la protejarea mâinii de eventualele accidente produse la scoaterea pestelui din apã, sau la degorjare.
  • vesta de salvare constituie un echipament de protectie în cazul pescuitului din barcã. Tot din motive de sigurantã, nu se vor purta cizme sold sau piept la pescuitul din barcã.

Tipuri de nãluci mari:

Jerkbaits (bait=momealã). Dupa cum le spune si numele (nãluci smucite), aceaste nãluci nu produc nici un tip de actiune la simpla mulinare si dragare a lor prin pãtura de apa. Ceea ce le pune în valoare  este numai „smucirea"  provocatã de pescar. Actiunea lor în apã va tinde sã simuleze miscãrile unui peste rãnit, aflat în agonie. Nici chiar cele mai letargice stiuci nu rezistã unor astfel de momeli, ba s-a constatat cã dragarea lor în pãtura de suprafatã a unei ape de 6 m adâncime aduce prompt stiuca la suprafatã, tocmai de pe fund.

Twitchbaits - Traducerea termenilor (nãluci zvâcnite) aratã cã acestea pot fi lucrate excelent prin mulinarea în scurte zvâcniri si prin miscãri minime si subtile ale vârfului lansetei. Unele din aceste nãluci plutesc în repaos, altele sunt scufundãtoare, oferind si o actiune de adâncime. Acestea din urmã s-au rafinat si inovat atât de mult în ultimii ani încât au ajuns sã imite prin formã pesti specifici de adâncime, aflati în meniul stiucii. Distributia centrului de greutate va face distinctie între nãlucile „scufundãtoare" si cele mai slabe în calitãti scufundãtoare. Nãlucile scufundãtoare sunt „lucrate" mai degrabã cu smuciri scurte si recuperãri lente, decât cu smuciri lungi si recuperãri mai rapide precum în cazul celor de suprafatã.

Topwater lures - nãluci de suprafatã. Unele din nãlucile de suprafatã sunt bucati de lemn sau plastic lipsite de viatã, fãrã actiune prefabricatã, iar punerea lor în valoare se face prin smuciri în jos ale vîrfului lansetei urmate de recuperãri rapide ale burtii firului. Nãluca se va deplaa în salturi, dintr-o parte în alta, precum un câine strunit în lesã.

Soft plastics - plasticuri moi. Acestea au un succes mai mare în rândul pescarilor, poate si pentru faptul ca sunt simplu de lansat si de lucrat în apã, de fapt numai prin simpla mulinare. Datoritã cozilor care intrã în miscare singure la dragarea lor si datoritã moliciunii plasticului constructiv (în comparatie cu nãlucile din materiale dure, de plastic dur sau lemn) acestea prezintã avantaje. Sunt rãpitori care scuipã imediat nãlucile dure, dar care sunt mult mai dispusi sã retinã si sa înghitã o nãluca moale.

Pull baits - nãluci dragate. Acestea sunt nãluci mari care seamãnã cu „jerkbait"-urile, dar care, pe lânga smuciturile imprimate de pescar, sunt capabile de miscãri proprii (datorita cozilor stil twister). Se pot lucra prin smucituri urmate de mulinãri si pauze scurte.
Hybrids - hibrizi. Ultima serie de hibrizi aparutã este cea care combinã wobblere cu plasticuri moi. Posibilitatile de lucrare a acestora sunt mai vaste: smucite, dragate, etc. Unele prezintã multiple articulatii si  par adevãrate fiinte vii în miscare; atrag cu predilectie stiucile de dimensiuni mai mici, denumite de englezi „jacks".

Bucktails au drept caracteristici constructive o paleta rotativã în fatã si o coadã coloratã, stufoasã. Sunt nãluci de suprafatã si se lucreazã prin lansare si frânare/mulinare în fortã, ca sã permitã crearea unui val de suprafatã pe parcursul deplasãrii lor.
Spinnerbait sunt nãluci de adâncime care se lucreaza prin dragarea lor pe fundul apei, prin recuperãri lente ale firului. Sunt foarte comod de utilizat.
Plugs (wobblere mari). Acest gen de nãluci este poate cel mai vast, existând o bogatã varietate din care se poate alege. Specificul lor îl constituie baveta frontalã, al carei unghi de înclinatie determinã adâncimea de evolutie. Au corpuri flotante, greu-scufundabile, flotabil-neutre, dintr-o bucatã sau douã (cu articulatii) etc.

Culori, modele:

• Biban - reprezintã alegerea cea mai frecventã în cele mai multe ape;
• Rosioara sau culoare argintie - foarte bune pentru ape clare sau usor tulburi. De remarcat argintiul utilizat pe conditii de vreme foarte însoritã;
• Portocaliu - foarte bune;
• Rosu si alb în combinatie - par a avea eficientã universalã;
• Negru - foarte bune pentru pescuitul de suprafatã, în special la amurg si pe întuneric;
• Purpuriu - sunt foarte vizibile în ape adânci.
• Galbene - cu sanse universale;
• Vargate sau „înflacarate" stil Firetiger - este o combinatie de galben si verde cu vergeturi negre. Garantat productive.
• Albastru si argintiu în combinatie - bune în anumite ape, însa cu adevarat teribil de prinzãtoare în altele.