Rutilus rutilus (fam. Cyprinidae) |
BABUSCA (bălaie, bălac, bălos, ocheană, ochenită,
rosioară bălană, tarancă, tăhărău). Este un peste de apă dulce (de baltă),
răspândit în întreaga Europă, mai putin în Spania, Italia si Grecia. În
băltile noastre
se înmulteste din belsug, fiind întâlnită mai rar în râuri. Corpul babustei este alungit, usor comprimat lateral, asemănător cu cel al rosioarei. Botul îl are scurt, iar gura este tăiată aproape orizontal si este situată terminal, fiind semnul ei distinctiv, iar irisul este rosu-portocaliu. |
Linia laterală este curbă, pornind de la cap si îndreptându-se spre burtă. Partea dorsală este cenusie, cu reflexe verzui, uneori albăstrui, părtile laterale au un luciu alb-mat, iar înotătoarele laterale sunt palid portocalii si adânc scobite.
Lungimea obisnuită este de 15-25 cm, cântărind 80-200 g, dar poate atinge si 30-32 cm si o greutate de 500 de grame. Dimensiunea minimă de retinere: 15 cm.
Babusca trăieste atât în ape naturale cât si în iazuri, baraje, ape lent curgătoare, brate moarte, precum si în apele salmastre. În râuri, caută locuri mai linistite, unde apa are un curs mai domol. Este o specie superioară, care se ascunde sub maluri, plante acvatice sau stuf. Adesea umblă în cârduri mari. Lunile în care babusca se reproduce sunt aprilie si mai.
Pescuitul babustei trebuie să fie pentru orice pescar o adevarată demonstratie de finete, în cea ce priveste montura folosită. El dă rezultate atât la momeli vii (viermusi, râme subtiri, chiar si
larve de libelulă) cât si la momeli vegetale (seminte de in, cânepă, grâu, orez si paste făinoase). Babusca este sensibilă la momelile care emană mirosuri puternice, recomandându-se nădirea prealabilă.Varga folosită la pescuitul babustei trebuie să fie cât mai usoară, dar lungimea diferă în functie de distanta la care este localizat bancul de babuste. Grosimea firului folosit poate să varieze între 0.08-0.15 mm, iar cârligul poate avea mărimi între 10-16. Plutele trebuie să fie cât mai sensibile, de regulă confectionate din lemn de balsa, iar echilibrarea se face cu alice mici repartizate pe lungimea firului.
Muscătura este, în general, slabă si cârligul inteapă relativ usor, dar pestele luptă cu înversunare până este adus la mal.
