Pãstrãvul comun (Salmo trutta fario) este cel mai rãspândit la noi în tarã. Ca varietati de pãstrãv, se mentioneazã:

Pãstrãvul trãieste în ape de munte reci si limpezi, bine oxigenate, cu fund pietros, în special din zona izvoarelor. Temperatura optimã a apei este de 10-12 C pentru fânâanel si de 14-19 pentru curcubeu. De la 19 C apa devine slab oxigenatã si pestele nu mai mãnâncã.

Pãstrãvul poate atinge la maturitate o greutate de pânã la 6 kg si 70 cm lungime, acestea fiind totusi raritãti. Pãstrãvul de cca 1/2 kg este socotit bun, iar cel de 1 kg si mai mare, foarte bun. Dimensiunea minima legalã pentru pescuit este de  20 cm.

Locurile preferate de pãstrãv pentru odihnã si pândã sunt cotloanele din maluri, golurile dintre stânci si pietre, la rãdãcinile copacilor. Perioada de hrãnire începe dupã rãsãritul soarelui pânã când se lasã cãldura, moment în care pãstrãvul se retrage. În zilele noroase, sau dupã ploi scurte, care-i aduc hranã din belsug, se poate hrãni toata ziua. Hrana pãstrãvului este constituitã din larve, fluturi, musculite, cosasi, crustacei, pestisori (zglãvoacã, boistean). Nici proprii pui nu sunt crutati. Perioada de reproducere este octombrie-ianuarie.

Pescuitul pãstrãvului se face cu undita.

Cea mai eficientã metodã de pescuit este cu râma. Metoda nu este acceptata în pescuitul sportiv!... Cel mai usor se pescuieste cu râma în apã tulbure, deoarece pescarul nu este vãzut de peste. Aceastã metodã este pe cât posibil de evitat, fiind socotitã de pescari nesportivã, chiar distrugãtoare. Logistica se aseamãnã cu cea de la pescuitul cu muscã.  Varga va fi de 2,80-3,30 m, finã, nervoasã si usoarã. Dacã se pescuieste la pipãit atunci este bine sã fie aleasã o vargã mai lungã si o mulineta adecvatã.

• Pe apã tulbure, se foloseste o sfoarã scurtã, strunã mai scurtã, de 70-100 cm, iar cârligele mai mari, nr. 5-6, adecvate momelii. Plumbul, dacã este necesar, se aplica la 20 cm deasupra cârligului, greutatea lui fiind în functie de puterea curentului. Râmele cele mai bune sunt râmele de nisip sau cele de pãmânt de telinã, proaspete si vioaie în cârlig. Se lasã râma sa cadã în apa si sa fie dusa de curent. Se salta din când în când varga, ca sa nu se prinda plumbul de fund iar momeala sã se miste. Prezenta pãstrãvului la momealaãse simte la mânã. Nu este o smuciturã puternicã, ci doar o usoarã tremurare. Nu va trebui sã se raspundã imediat, ci se va mai astepta câteva momente, ca pãstrãvul sa apuce bine cârligul cu momealã, apoi se va întepa cu o loviturã scurtã.

• Pe apã limpede se va folosi o strunã subtire, lungã de 1,5-2 m, fãrã plumb sau cu el foarte usor, cârlig mai fin. Cu lansãri când scurte, când lungi, se va sonda toatã apa. Se va lãsa ca apa sã ducã momeala în voia ei, ba dând-o la fund, ba ridicând-o la suprafatã. Lovitura pãstrãvului va fi mai hotãrâtã iar rãspunsul mai rapid.

Pescuitul cu muscã artificialã în ape limpezi este foarte rãspândit în rândul pescarilor. Aceastã metodã de pescuit este socotitã ca o adevaratã artã. În acest caz trebuie sã se retinã cã musculitele trebuie sa joace permanent (muste sãltãtoare).

Pãstrãvul este un peste greu de prins si adeseori îl gãsesti unde nu te astepti. Din acest motiv trebuie cercetate mai multe locuri, preferând deseori zona apelor de tranzit, zona limitrofã apelor turbulente. De ce ?... Pãstrãvul stã la pândã si apa îi aduce mâncarea. Alegerea mustei artificiale este cea mai anevoioasã. Întotdeauna trebuie analizat mediul si ales ceva ce se potriveste locului de pescuit.

În functie de mãrimea pãstrãvilor se pot folosi linguritele-muscã si nãlucile. La pescuitul pãstrãvilor mari, deseori se utilizeazã ca momealã pestisori vii. Metoda nu numai cã este admisã dar este chiar recomandatã, deoarece pãstrãvii mari sunt adevãrati canibali, mâncându-i pe cei mici.