Tinca tinca (fam. Cyprinidae)

LINUL. Este un peste care trãieste pe fundul apelor stãtãtoare si limpezi, cu fundul nu prea adânc, dar nãmolos. În afarã de lacuri si bãlti, se gãseste în bratele moarte ale râurilor de ses si în ochiurile rãmase dupã retragerea apelor Dunãrii sau Prutului, în bãltile Muresului, Oltului, Crisurilor. La trup seamãnã cu crapul: spinarea bombatã, pântecele lãsat, capul scurt si gros, gura cãrnoasã cu douã mustãcioare mici în colturi. Se recunoaste dupã mâzga bãloasã care îl acoperã, cât si dupã solzii mãrunti.

Mãrimea obisnuitã variazã între 20-30 cm, dar au fost prinsi si lini de 40 cm, cu o greutate de 2 kg. Dimensiunea minimã pentru retinere este de 25 cm.

Hrana principalã o constituie larvele, viermii, insectele, ca si alte mici vietati de apã. Linul începe sã se hrãneascã primãvara de timpuriu, pe la începutul lui aprilie si mãnâncã bine pânã ce dau cãldurile si se apropie timpul reproducerii (mai-iunie). De atunci, nu mai vine la unditã decât pe la sfârsitul lui iulie, când începe iar o perioadã bunã de pescuit.

Se pescuieste cu undita cu plutã, în bãltile care au legaturã cu apele curgãtoare, ca de pildã bratele moarte, când ploile umflã apele râurilor, producând revãrsãri ale acestora. Atunci linii se adunã la malurile acoperite cu apã mare, scurmã în ele, mai ales pe la rãdãcinile vegetatiei înecate. Când apele se retrag, este mai bine sã se caute alt peste...

Materialele folosite sunt în general usoare:

• Varga va fi lungã si usoarã, prevãzutã cu mulinetã.
• Firul, subtire si rezistent, cu strunã de 18-20/100.
• Pluta va fi usoarã, iar plumbul se va dimensiona astfel încât sã o cufunde în întregime.
• Cârligele, în functie de momealã, vor fi de mãrimea:
  • 6-7, cu tija lungã, pentru râme;
  • 6-7, cu tija scurtã pentru mãmãligã.
  • 8-10 pentru viermusi;
  • 10-11 pentru boabe de grâu fiert;

Linul umblã cu nehotãrâre la cârlig, pare cã se joacã cu momeala, o ciupeste, o lasã, o prinde iarãsi, facând sã tresarã pluta si chiar sã se scufunde pentru o clipã. În sfârsit, când apucã momeala, pluta se scufundã, dispare sau este trasã de-a lungul apei. Acesta este momentul întepãrii usoare, din vârful vergii. Adeseori se întâmplã ca linul sã se întepe singur, rãmânând nemiscat, cu cârligul în gurã.