PESCUITUL "PIPĂIT". Metoda se situează între pescuitul cu plută si pescuitul cu muscă artificială. Se pescuieste fără plută sau plumb. Această metodă poate fi un început pentru cei ce vor să învete pescuitul la muscă artificială.
Denumirea vine de la faptul că momeala nu se cufundă în apă, ci se lasă usor, "pipăind" oglinda apei. Este indicată mai ales la pestii răpitori (păstrăvi si lipani), dar uneori dă rezultate foarte bune si la unii pesti nerăpitori - mai ales la clean, dar si la obleti si rosioare - de fapt la toate speciile care se hrănesc la suprafata apei.
De multe ori, cleanul îsi trădează prezenta sărind zgomotos si prinzând insectele de pe suprafata apei. Prin acele locuri se va încerca "pipăirea" apei cu undita.
Metoda este avantajoasă din două motive:
Momeala cu care se pescuieste este alcătuită în general din muste naturale sau alte insecte: cai de iarbă (cosasi), lăcuste, greieri, gândaci de Colorado (de pe culturile de cartofi), asa numitul croitor, care se întâlneste de primăvara pâna în iulie, are corpul rosu si aripile negre. Chiar si broscută, legată de un piciorus pe un cârlig potrivit.
Undita trebuie să fie special aleasă:
În pâraiele repezi de munte, cu vegetatie bogată pe maluri, cu bolovani si stânci prin albie, este bine să se folosească o vargă simplă, cu sfoară foarte scurtă, cu care se poate trece usor prin desisuri si care se poate întinde prin ferestrele strâmte dintre crengi.
Tehnica. Este o metodă dinamică. Nu se stă prea mult într-un singur loc. Dacă pestele nu s-a arătat imediat sau a simtit pescarul, este inutil să se insiste, trebuie căutat alt loc. Secretul succesului constă în a se face apropierea de apă cu cea mai mare precautie, pentru a se feri de ochii ageri ai păstrăvului, lipanului si, în special, ai cleanului.
Pe râuri mai mici, varga se întinde de pe mal până deasupra locului unde se caută pestele, apoi se lasă să cadă încet momeala (musca, insecta), perpendicular, astfel încât să atingă oglinda apei. E posibil ca, în aceeasi clipă, pestele răpitor să se arunce... În caz contrar, cu miscări foarte usoare din vargă, se saltă musca pe oglinda apei, se lasa să fie dusă de curent, se readuce tragând încet pe suprafata apei, lasând-o din când în când să se scufunde de o palmă dacă apa o trage spre adânc. Câteodată, cu momeli care nu se sfâsie prea usor, se pot face si lansări scurte, de subsoară, adică se pendulează momeala si apoi, când ajunge în fată, la depărtarea dorită, se coboară varga.
Pe râuri mari, se poate intra în apă. Se poate folosi o mică plută, un pic de plumb care să permită lansări mai lungi, pentru a acoperi astfel zone mai mari. Se lansează perpendicular pa malul opus, pe sub crengile aplecate ale copacilor, pe unde stau la umbră clenii, atenti la tot ce cade în apă. Se poate lăsa firul în josul apei pâna se întinde într-un repezis apoi, usor, se trage în sus, cam o jumatate de metru, apoi se lasă iar firul să se întindă, asteptând atacul.
Clenii nu se lasă asteptati prea mult. După ce se avansează cu pescuitul la momeli naturale, se poate încerca si folosirea unei muste artificiale. Rezultatele vor fi mult mai spectaculoase. Cleanul nu este pretentios si se pot confectiona propriile muste fără prea mult efort, astfel:
Înteparea. După o oarecare experientă, urmărind cu privirea musca pe suprafata apei, se poate observa când pestele se aruncă. La păstrăvi si lipani nu se mai asteaptă zvâcnirea vergii, ci se înteapă imediat. Atât de năprasnic este saltul pestelui încât, în momentul când i se observă lucirea, acesta apucă si nada. În apele mai line, aparitia din adânc a pestelui se poate observa prin mici cercuri care se formează pe suprafata apei. Dacă pestele nu s-a si aruncat, se coboară putin momeala, încetând săltarea ei din vargă. Dacă pestele nu atacă, se continuă săltarea momelii. Înteparea va fi scurtă si se va face chiar în clipa când se simte zvâcnirea vergii.