VÃZUL. De multe ori avem surpriza sã fim atentionati de pescari sã nu facem zgomot sau sã ne ferim sã fim vãzuti de pesti. Dacã noi vedem un peste, ne vede oare si el pe noi ?... Vizibilitatea în apã depinde de transparenta acesteia.

Primãvara, când razele soarelui încep sã pãtrundã mai adânc în apã, se dezvoltã numeroase specii de microorganisme si plante care coloreazã apa într-un verde-cenusiu, care reduce vizibilitatea. Din acest motiv, pestii în general sunt miopi, neavând nevoie sã vadã la distante mari. Într-o apã limpede, distanta la care poate sã vada un peste poate sã varieze între 6-8 m. Odatã ce apa îsi pierde din limpezime, aceasta distantã nu depãseste 1-2 m, fiind distinse doar formele.

Pe de altã parte, este cunoscut cã diferenta de densitate dintre aer si apã este foarte mare, apãrând fenomenul de refractie, ce micsoreazã unghiul optic; astfel corpurile aflate pe mal se vãd din apã cu circa 30% mai mici. De remarcat cã pestele sesizeazã mai degrabã corpurile aflate în miscare decât pe cele stationare, datoritã acuitatii vizuale scãzute, mai ales pe timpul verii.

Cât îi priveste pe oameni, obstacolele date de interfata apã-aer si reflexiile puternice ale luminii pe aceasta pot fi depãsite într-o oarecare mãsurã folosind ochelarii polaroizi, care au lentilele special tratate, astfel încât sã permitã separarea si filtrarea razelor solare polarizate vertical si orizontal, reducând de regulã componenta verticalã. Verificarea acestor ochelari se poate face simplu, privind un afisaj de ceas cu cristale lichide, observându-se disparitia imaginii prin rotirea ceasului cu 90 grade într-un plan normal la directia privirii.

Trebuie subliniat cã anumite specii de pesti sunt nyctalopi (somn, plãticã, salãu), deci pot sã vada bine si în ape întunecate. O acuitate vizuala mai bunã o au pestii rãpitori, mai ales cei ce vâneazã în ape transparente. Recordul, la capitolul acuitate vizualã, îl detine cleanul în apele limpezi.

Concluzia este aceea cã pestele nu poate vedea un pescar aflat pe mal, la distante de peste 7-8 m, nefiind necesarã camuflare specialã. Pentru pescuitul în ape limpezi, mai ales la clean, camuflajul se poate dovedi foarte util.

AUZUL. Dacã pestii nu vãd foarte bine, înseamna cã au auzul dezvoltat ? Ei comunicã prin infrasunete si ultrasunete. Sunt numeroase speciile de pesti care sunt atrase de zgomote de anumite frecvente (cum e cloncul pentru somn). Acest mod de a comunica este foarte interesant, dar putin studiat.

Orice studiu privind auzul pestilor trebuie sã aibã în vedere raportul de 4/1 dintre viteza sunetului în apã si în aer. Tinând cont de interfata apã-aer care actioneazã ca un reflector, s-a constatat cã, atunci când se vorbeste, energia vibratiilor (sunetul) se pierde într-o mare mãsurã, fiind tranformatã în unde de suprafatã si nu transversale (care ajung la peste). Din acest motiv pestii nu aud când se vorbeste. Însã sunetele produse prin lovirea unor obiecte aflate în apã (barcã, suportul pentru lansete, trântirea pe mal a unor obiecte grele) sunt percepute mult mai usor de pestii aflati uneori la distante mari, datoritã vitezei mari de propagare a sunetului în apã. Multi pescari nu au sesizat diferenta, considerând cã atunci când vorbesc - pe un ton normal - fug pestii, ceea ce este de cele mai multe ori gresit.

MIROSUL si GUSTUL. La pesti, aceste simturi dispun de organe separate. Gustul este perceput de nodulii senzoriali implantati în buze si pe cerul gurii, sau chiar pe întreaga mucoasa a cavitatii bucale, uneori pe corp si chiar pe coadã. Senzorii olfactivi (muguri gustativi) sunt grupati în mici cavitãti, fãrã legaturã cu cavitatea bucalã, dar comunicând cu exteriorul, la unele specii, prin douã canale ce permit formarea unui curent permanent de apã, ca la stiucã si scrumbia de Dunãre. La mreanã, crap, lin, biban si guvid, orificiul exterior are un fel de cornet care înlesneste formarea curentului de apã.

SIMTUL TACTIL. Simtul tactil nu lipseste la pesti. Ei dispun de noduli senzoriali rãspânditi în piele, mai ales în zona capului, ale cãror celule percep temperatura si variatiile ei, iar altele - presiunea. Unele specii sunt dotate cu organe tactile foarte sensibile - mustãtile; somnul si chiar crapul percep natura obiectelor întâlnite, pipãindu-le cu ajutorul mustãtilor.

PERCEPTIA LATERALÃ. Existã, în plus la pesti, un simt deosebit al perceptiei, caracteristic numai lor si important pentru orientare. Organul acestui simt este linia lateralã, constituitã dintr-un canal situat sub tegument, de-a lungul flancurilor pestelui. Rolul sãu este de a percepe orice vibratie transmisã prin apã. La anumite specii are aspectul unei linii mai colorate, desenate punctat de-a lungul flancurilor.

În afara orientãrii generale, linia lateralã permite localizarea promptã, fie a prãzii pentru rãpitori, fie a eventualilor dusmani si, în acelasi timp, evitarea unui obstacol mãrunt, prin înregistrarea ecoului reflectat al vibratiei provocate de miscarea pestelui.